2 Doamne, arată-ne bunătate, te-am aşteptat, fii tu braţul lor în fiecare dimineaţă, de asemenea salvarea noastră în timp de tulburare.
3 La zgomotul tumultului, poporul a fugit; la înălţarea ta, naţiunile au fost împrăştiate.
4 Şi prada ta va fi adunată precum adunarea omizilor; ca alergarea încolo şi încoace a lăcustelor va alerga el peste ei.
5 Domnul este înălţat, căci locuieşte în înalt; el a umplut Sionul cu judecată şi dreptate.
6 Şi înţelepciune şi cunoaştere vor fi statornicia timpurilor tale şi tăria salvării, frica de Domnul este tezaurul lui.
7 Iată, vitejii lor vor plânge afară; ambasadorii păcii vor plânge amarnic.
8 Drumurile mari stau risipite, călătorul nu mai este; a rupt legământul, a dispreţuit cetăţile, nu dă atenţie nimănui.