2 Vorbiţi cu mângâiere inimii Ierusalimului şi strigaţi-i, că războiul lui s-a împlinit, că nelegiuirea lui este iertată, fiindcă a primit dublu din mâna Domnului pentru toate păcatele ei.
3 Vocea celui ce strigă în pustiu: Pregătiţi calea Domnului, faceţi în pustie un drum mare şi drept pentru Dumnezeul nostru.
4 Fiecare vale va fi înălţată şi fiecare munte şi deal va fi coborât, şi cea strâmbă va fi îndreptată şi locurile colţuroase, netede,
5 Şi gloria Domnului va fi revelată şi toată făptura va vedea împreună, fiindcă gura Domnului a spus-o.
6 Vocea a spus: Strigă. Iar el a spus: Ce să strig? Toată făptura este iarbă şi toată frumuseţea acesteia este ca floarea câmpului,
7 Iarba se ofileşte, floarea se vestejeşte, pentru că duhul Domnului suflă peste ea, cu siguranţă poporul este iarbă.
8 Iarba se ofileşte, floarea se vestejeşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru va rămâne pentru totdeauna.