3 Şi acum, voi locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, judecaţi, vă rog, între mine şi via mea.
4 Ce se putea face mai mult viei mele iar eu nu i-am făcut? De ce, când am aşteptat să aducă struguri, a adus struguri sălbatici?
5 Şi acum, ascultaţi, vă voi spune ce voi face viei mele: Îi voi lua îngrăditura şi va fi mâncată; şi îi voi surpa zidul şi va fi călcată în picioare;
6 Şi o voi lăsa pustiită, nu va fi curăţată, nici săpată şi vor veni mărăcini şi spini, de asemenea voi porunci norilor să nu mai dea ploaie peste ea.
7 Căci via Domnului oştirilor este casa lui Israel şi bărbaţii lui Iuda sunt planta desfătării lui, şi el a căutat judecată, dar iată, oprimare; dreptate, dar iată, un strigăt.
8 Vai celor ce alătură casă la casă, care aşază câmp cu câmp, până nu mai este loc, ca ei să fie puşi singuri în mijlocul pământului!
9 În urechile mele a spus Domnul oştirilor: Cu adevărat multe case vor fi pustiite, cele mari şi frumoase, vor fi fără locuitori.