14 Captivul din exil se grăbeşte să fie dezlegat şi să nu moară în groapă, nici pâinea să nu îi se sfârșească.
15 Dar eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care a despărţit marea, a cărei valuri au urlat, Domnul oştirilor este numele său.
16 Şi am pus cuvintele mele în gura ta şi te-am acoperit în umbra mâinii mele, ca să sădesc cerurile şi să pun temeliile pământului şi să spun Sionului: Tu eşti poporul meu.
17 Trezeşte-te, trezeşte-te, ridică-te în picioare, Ierusalime, care ai băut din mâna Domnului paharul furiei lui; ai băut drojdiile paharului cutremurării şi le-ai stors.
18 Nu este nimeni să o călăuzească printre toţi fiii pe care i-a născut; nici să o ia de mână dintre toţi fiii pe care i-a crescut.
19 Aceste două lucruri au venit la tine; cui îi va părea rău pentru tine? Pustiirea şi distrugerea şi foametea şi sabia; prin cine să te mângâi?
20 Fiii tăi au leşinat, zac la capătul tuturor străzilor, ca un taur sălbatic într-o plasă, sunt plini de furia Domnului, de mustrarea Dumnezeului tău.