9 Trezeşte-te, trezeşte-te, îmbracă-te cu tărie, braţ al Domnului; trezeşte-te, ca în zilele de demult, în generaţiile din vechime. Nu eşti tu cel care a tăiat pe Rahab şi a rănit dragonul?
10 Nu eşti tu acela care ai uscat marea, apele marelui adânc; care ai făcut din adâncurile mării o cale de trecere pentru cei răscumpăraţi?
11 De aceea răscumpăraţii Domnului se vor întoarce şi vor veni cu cântare în Sion; şi bucurie veşnică va fi peste capul lor, vor căpăta veselie şi bucurie, iar tristeţea şi jelirea vor fugi.
12 Eu, eu sunt cel care te mângâie; cine eşti tu, să îţi fie frică de un om care va muri şi de fiul omului care va fi făcut ca iarba;
13 Şi uiţi pe Domnul, făcătorul tău, care a întins cerurile şi a aşezat temeliile pământului; şi s-a temut continuu în fiecare zi din cauza furiei opresorului, ca şi cum ar fi fost gata să distrugă? Şi unde este furia opresorului?
14 Captivul din exil se grăbeşte să fie dezlegat şi să nu moară în groapă, nici pâinea să nu îi se sfârșească.
15 Dar eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care a despărţit marea, a cărei valuri au urlat, Domnul oştirilor este numele său.