1 Cântă, stearpo, tu care nu ai născut; izbucneşte în cântare şi strigă tare, tu care nu ai avut durerile naşterii, fiindcă mai mulţi sunt copiii celei pustiite decât copiii celei măritate, spune Domnul.
2 Lărgeşte locul cortului tău şi să întindă ei perdelele locuinţelor tale, nu cruţa, lungeşte-ţi funiile şi întăreşte-ţi cuiele;
3 Fiindcă te vei întinde în dreapta şi în stânga; şi sămânţa ta va moşteni neamurile şi va face cetăţile pustiite să fie locuite.
4 Nu te teme, căci nu vei fi ruşinată, nici nu vei fi încurcată; fiindcă nu vei fi dată de ruşine, pentru că vei uita ruşinea tinereţii tale şi nu îţi vei mai aminti ocara văduviei tale.
5 Fiindcă Făcătorul tău este soţul tău; Domnul oştirilor este numele său; şi Răscumpărătorul tău, Cel Sfânt al lui Israel; Dumnezeul întregului pământ va fi el numit.
6 Căci Domnul te-a chemat ca pe o femeie părăsită şi mâhnită în duh şi o soţie a tinereţii, când ai fost refuzată, spune Dumnezeul tău.
7 Pentru puţin timp te-am părăsit, dar cu îndurări mari te voi aduna.