13 și i-au supus la o muncă foarte grea;
14 le-au făcut viețile amare, punându-i să muncească din greu la facerea mortarului, a cărămizilor și la tot felul de lucrări pe câmp. În toate sarcinile pe care le dădeau israeliților, egiptenii erau foarte aspri.
15 Monarhul Egiptului le-a zis moașelor evreilor (pe una o chema Șifra, iar pe cealaltă Pua):
16 „Când vă veți împlini slujba de moașe la femeile evreilor și le veți vedea pe scaunul de naștere, dacă cel care se va naște va fi băiat, omorâți-l, dar dacă va fi fată, lăsați-o să trăiască.“
17 Însă moașele s-au temut de Dumnezeu și n-au făcut cum le-a poruncit monarhul Egiptului, ci au lăsat și băieții să trăiască.
18 Monarhul Egiptului le-a chemat pe moașe și le-a întrebat: – De ce ați făcut acest lucru și i-ați lăsat și pe băieți să trăiască?
19 Moașele i-au răspuns lui Faraon: – Deoarece femeile evreilor nu sunt ca și femeile egiptene; ele sunt vânjoase și nasc înainte ca moașa să ajungă la ele.