1 Domnul i-a zis lui Moise: – Iată, te-am făcut ca Dumnezeu pentru Faraon, iar fratele tău, Aaron, îți va fi profet.
2 Să-i spui tot ce ți-am poruncit, iar fratele tău, Aaron, să-i spună lui Faraon să-i lase pe israeliți să iasă din țara sa.
3 Eu însă îi voi împietri inima lui Faraon și voi înmulți semnele și minunile în țara Egiptului.
4 Când Faraon nu te va asculta, Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și prin faptele mărețe ale judecății Mele Îmi voi scoate din țara Egiptului oștirile, pe israeliți, poporul Meu.
5 Egiptenii vor recunoaște că Eu sunt Domnul când Îmi voi întinde mâna împotriva Egiptului și îi voi scoate pe israeliți din mijlocul lor.
6 Moise și Aaron au făcut astfel; ei au făcut întocmai cum le-a poruncit Domnul.
7 Moise avea optzeci de ani și Aaron avea optzeci și trei de ani atunci când i-au vorbit lui Faraon.
8 Domnul le-a zis lui Moise și lui Aaron:
9 „Când Faraon vă va zice să faceți o minune, atunci tu, Moise, să-i spui lui Aaron să ia toiagul și să-l arunce înaintea lui Faraon; și toiagul se va transforma în șarpe.“
10 Moise și Aaron s-au dus la Faraon și au făcut așa cum le-a poruncit Domnul ; Aaron a aruncat toiagul înaintea lui Faraon și a slujitorilor săi, iar acesta s-a transformat într-un șarpe.
11 Atunci Faraon i-a chemat pe cei înțelepți și pe vrăjitori, și magicienii Egiptului au făcut la fel prin vrăjitoriile lor.
12 Toți și-au aruncat toiegele și acestea s-au transformat în șerpi, însă toiagul lui Aaron a înghițit toiegele lor.
13 Inima lui Faraon s-a împietrit, astfel că el nu i-a ascultat pe cei doi, după cum zisese Domnul.
14 Apoi Domnul i-a zis lui Moise: „Inima lui Faraon este împietrită; el nu vrea să lase poporul să plece.
15 Du-te dis-de-dimineață la Faraon, atunci când acesta merge la apă, stai pe malul râului ca să-l întâlnești și ia în mână toiagul care s-a făcut șarpe.
16 Să-i spui astfel: « Domnul , Dumnezeul evreilor, m-a trimis să-ți cer să lași poporul să plece ca să I se închine în pustie. Dar până acum n-ai ascultat.
17 De aceea așa vorbește Domnul : ‘Prin aceasta vei cunoaște că Eu sunt Domnul : cu toiagul din mâna mea voi lovi apa din Nil, iar aceasta se va preface în sânge.
18 Peștii din râu vor muri, râul se va împuți și egiptenii nu vor mai putea să bea apă din Nil.’»“
19 Domnul i-a mai zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron: «Ia-ți toiagul, întinde-ți mâna peste apele Egiptului - peste râuri, canale, iazuri și peste toate bălțile - și ele se vor preface în sânge.» Va fi sânge în toată țara Egiptului, chiar și în vasele de lemn și de piatră.“
20 Moise și Aaron au făcut așa cum le-a poruncit Domnul. În prezența lui Faraon și a slujitorilor săi, el a ridicat toiagul, a lovit apa din râu, și toată apa din râu s-a prefăcut în sânge,
21 iar peștii din râu au murit. Râul s-a împuțit, astfel că egiptenii n-au mai putut să bea apă, și a fost sânge în toată țara Egiptului.
22 Dar vrăjitorii Egiptului au făcut și ei la fel prin vrăjitoriile lor; inima lui Faraon a rămas împietrită și nu i-a ascultat pe Aaron și pe Moise, după cum spusese Domnul.
23 Faraon s-a întors, a intrat în palat și inima nu i-a fost mișcată de întâmplarea aceasta.
24 Toți egiptenii au săpat de-a lungul Nilului ca să găsească apă de băut, căci nu puteau să bea apă din acest râu.
25 Trecuseră șapte zile de când Domnul lovise Nilul.