1 Domnul îi zisese lui Moise: „Voi mai aduce încă o urgie peste Faraon și peste Egipt. După aceasta, el vă va lăsa să plecați de acolo. Când vă va lăsa să ieșiți, de fapt el vă va izgoni de tot.
2 Spune poporului ca orice om să ceară vecinului său și orice femeie să ceară vecinei ei lucruri de argint și de aur.“
3 Domnul a făcut ca poporul să găsească bunăvoință la egipteni. Mai mult, Moise a devenit un om de seamă în Egipt; așa îl considerau atât slujitorii lui Faraon, cât și poporul egiptean.
4 Moise i-a mai zis lui Faraon: – Așa vorbește Domnul : „La miezul nopții voi trece prin Egipt.
5 Toți întâii născuți din țara Egiptului vor muri, de la întâiul născut al lui Faraon care stă pe tron, până la întâiul născut al sclavei care învârte la râșniță și până la toți întâii născuți ai vitelor.
6 Apoi va fi un mare strigăt în toată țara Egiptului, așa cum n-a mai fost și nu va mai fi.
7 Dar între israeliți nici măcar un câine nu va lătra, nici la animale, nici la oameni, ca să știți ce deosebire face Domnul între Egipt și Israel.“
8 Atunci toți acești slujitori ai tăi vor veni la mine și se vor pleca până la pământ înaintea mea, zicând: „Pleacă, tu și tot poporul care te urmează!“ După aceea voi pleca. Și plin de mânie Moise a ieșit de la Faraon.
9 Domnul îi zisese de la început lui Moise: „Faraon nu te va asculta, pentru ca minunile Mele să se înmulțească în țara Egiptului.“
10 Moise și Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon, dar Domnul i-a împietrit inima și acesta n-a lăsat poporul să plece din țara sa.