23 Oamenii nu se puteau vedea unii pe alții și timp de trei zile nu s-au putut mișca de unde erau; dar toți israeliții au avut lumină acolo unde locuiau.
24 Faraon l-a chemat pe Moise și i-a zis: – Duceți-vă și închinați-vă Domnului. Copiii voștri pot merge cu voi, însă turmele și cirezile voastre vor rămâne.
25 Moise i-a răspuns: – Trebuie să ne lași să aducem jertfe și arderi-de-tot Domnului , Dumnezeul nostru.
26 Vitele noastre trebuie să meargă cu noi; nici o copită nu va rămâne, pentru că trebuie să alegem dintre ele pentru a ne închina Domnului, Dumnezeul nostru, și nu știm ce vom folosi pentru a ne închina Domnului decât atunci când vom ajunge acolo.
27 Dar Domnul i-a împietrit inima lui Faraon și acesta n-a vrut să-i lase să plece.
28 Apoi Faraon i-a zis: – Ieși de la mine! Ferește-te să-mi mai vezi fața, pentru că, în ziua în care-mi vei vedea fața, vei muri.
29 – Să fie precum ai zis! i-a răspuns Moise. Nu-ți voi mai vedea fața.