11 Când Domnul vă va duce în țara canaaniților, așa cum a jurat părinților voștri, și are să v-o dea vouă,
12 să puneți deoparte pentru Domnul pe toți aceia care vor fi primul rod al pântecelui. Toți întâii născuți dintre vitele voastre să fie ai Domnului și anume fiecare mascul.
13 Dar orice întâi născut al măgăriței să-l răscumpărați cu o oaie; dacă nu-l răscumpărați, să-i frângeți gâtul. De asemenea, să răscumpărați pe fiecare întâi născut dintre copiii voștri.
14 Când copiii voștri vă vor întreba: «Ce înseamnă aceasta?», să le răspundeți: « Domnul , cu mâna Lui puternică, ne-a scos din Egipt, din casa sclaviei.
15 Când Faraon s-a încăpățânat să nu ne lase să plecăm, Domnul le-a luat viața tuturor întâilor născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al omului până la întâiul născut al animalelor. De aceea jertfim Domnului primul rod al pântecelui fiecărui animal și răscumpărăm pe întâii născuți dintre copiii noștri.
16 Faptul că Domnul ne-a scos din Egipt cu mâna Lui puternică, este pentru noi ca un semn pe mână și ca un semn pe frunte.»“
17 Când Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i-a condus prin țara filistenilor, deși era mai aproape, pentru că Dumnezeu a zis: „S-ar putea ca poporul să se răzgândească și să se întoarcă în Egipt, dacă va trebui să poarte război.“