5 Dacă un om își lasă turma să pască într-un ogor sau într-o vie ori își lasă vitele să facă stricăciuni în ogorul altuia, să dea ca despăgubire din ce are mai bun în ogorul sau în via sa.
6 Dacă izbucnește un foc care cuprinde spinii și incendiază grânele adunate în snopi, grânele aflate încă în picioare sau întreg ogorul, cel ce a aprins focul să plătească întreaga despăgubire.
7 Dacă un om încredințează semenului său argint sau bunuri spre păstrare și acestea sunt furate din casa celui din urmă, dacă este prins, hoțul trebuie să plătească dublu.
8 Dacă hoțul nu este prins, stăpânul casei să fie cercetat de judecători, ca să se vadă dacă nu cumva și-a însușit el bunurile semenului său.
9 În orice dispută cu privire la vreun bou, măgar, îmbrăcăminte sau orice altă pierdere despre care una din părți spune: ‘Este a mea’, cauza ambelor părți să fie cercetată de judecători; cel pe care-l vor condamna judecătorii să plătească celuilalt dublu.
10 Când cineva încredințează altcuiva un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal spre păstrare și animalul moare, este vătămat sau este luat de la el fără să vadă cineva,
11 să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părți. Cel căruia i se încredințase animalul va mărturisi că n-a pus mâna pe bunurile celuilalt; stăpânul va accepta jurământul și celălalt nu va fi dator să-i restituie nimic.