7 Dacă un om încredințează semenului său argint sau bunuri spre păstrare și acestea sunt furate din casa celui din urmă, dacă este prins, hoțul trebuie să plătească dublu.
8 Dacă hoțul nu este prins, stăpânul casei să fie cercetat de judecători, ca să se vadă dacă nu cumva și-a însușit el bunurile semenului său.
9 În orice dispută cu privire la vreun bou, măgar, îmbrăcăminte sau orice altă pierdere despre care una din părți spune: ‘Este a mea’, cauza ambelor părți să fie cercetată de judecători; cel pe care-l vor condamna judecătorii să plătească celuilalt dublu.
10 Când cineva încredințează altcuiva un măgar, un bou, o oaie sau orice alt animal spre păstrare și animalul moare, este vătămat sau este luat de la el fără să vadă cineva,
11 să se facă un jurământ în Numele Domnului între cele două părți. Cel căruia i se încredințase animalul va mărturisi că n-a pus mâna pe bunurile celuilalt; stăpânul va accepta jurământul și celălalt nu va fi dator să-i restituie nimic.
12 Dacă animalul a fost furat de la el, trebuie să-l restituie stăpânului.
13 Dacă a fost sfâșiat de fiare, hoitul animalului să fie adus ca dovadă, iar cel căruia i-a fost încredințat nu va trebui să restituie nimic pentru rămășițele sfâșiate.