6 A doua zi s-au sculat dis-de-dimineață și au adus arderi de tot și jertfe de pace. Poporul s-a așezat să mănânce și să bea, după care s-a sculat să se distreze.
7 Domnul i-a zis lui Moise: – Coboară de pe munte, căci poporul tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului, s-a stricat.
8 S-au abătut repede de la calea pe care le-am poruncit-o; șiau turnat un vițel, i s-au închinat, i-au adus jertfe și au zis: „Israele, iată zeii tăi care te-au scos din țara Egiptului!“
9 Am văzut cât de încăpățânat este acest popor, a continuat Domnul să-i spună lui Moise.
10 Acum, lasă-Mă! Mânia Mea are să se aprindă împotriva lor și-i voi mistui, iar din tine voi face un neam mare.
11 Dar Moise a căutat fața Domnul ui , Dumnezeul său, zicând: – Doamne , de ce să se aprindă mânia Ta împotriva poporului Tău, pe care l-ai scos din țara Egiptului cu mare putere și cu mână puternică?
12 De ce să zică egiptenii: „Spre nenorocirea lor i-a scos, ca să-i omoare prin munți și să-i șteargă de pe fața pământului!“ Întoarce-Te din mânia Ta cea aprigă și lasă-Te de răul pe care vrei să-l faci poporului Tău.