1 După aceea, Moise și Aaron s-au dus la Faraon și i-au zis: – Așa vorbește Domnul , Dumnezeul lui Israel: „Lasă-Mi poporul să plece ca să țină o sărbătoare pentru Mine în pustie.“
2 Dar Faraon a răspuns: – Cine este Domnul ca eu să-L iau în seamă și să-l las pe Israel să plece? Nu-L cunosc pe Domnul și nu-l voi lăsa pe Israel să plece.
3 Ei au continuat: – Însuși Dumnezeul evreilor ni S-a arătat; te rugăm, lasă-ne să facem o călătorie de trei zile în pustie, ca să aducem jertfe Domnului, Dumnezeul nostru, căci altfel El va veni peste noi cu molimă și cu sabie.
4 Dar monarhul Egiptului le-a zis: – Moise și Aaron, de ce abateți poporul de la lucru? Întoarceți-vă la treburile voastre!
5 Vedeți, a mai zis Faraon, cât de numeros este acum acest popor în țară, și voi vreți să-l opriți de la lucru!
6 În aceeași zi, Faraon le-a poruncit vătafilor și supraveghetorilor poporului: