18 Vrăjitorii au încercat să facă și ei țânțari prin vrăjitoriile lor, dar n-au putut. Țânțarii se aflau pretutindeni, pe oameni și pe animale.
19 Atunci vrăjitorii i-au zis lui Faraon: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!“ Dar inima lui Faraon era împietrită și nu i-a ascultat, după cum spusese Domnul.
20 După aceea, Domnul i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineață, du-te înaintea lui Faraon, când el se va duce la apă, și spune-i: «Așa vorbește Domnul : ‘Lasă-Mi poporul să plece ca să Mi se închine.
21 Dacă nu-Mi vei lăsa poporul să plece, voi trimite roiuri de muște peste tine, peste slujitorii tăi, peste poporul tău și în casele tale: atât casele egiptenilor, cât și țara în care locuiesc se vor umple de roiuri de muște.
22 Dar în ziua aceea voi proteja ținutul Goșen, unde locuiește poporul Meu, iar roiurile de muște nu vor ajunge acolo, ca să recunoști că Eu sunt Domnul în această țară.
23 Astfel, voi face o deosebire între poporul Meu și poporul tău. Semnul acesta ți se va arăta mâine.’»“
24 Domnul a făcut întocmai și roiurile de muște au venit în palatul lui Faraon și în casele slujitorilor săi; toată țara Egiptului a fost pustiită din cauza muștelor.