1 Balaam i-a zis lui Balak: „Zidește-mi aici șapte altare și pregătește-mi șapte viței și șapte berbeci.“
2 Balak a făcut după spusele lui Balaam; Balak și Balaam au adus câte un vițel și un berbec pe fiecare altar.
3 Apoi Balaam i-a zis lui Balak: „Rămâi aici lângă arderea ta de tot, iar eu mă voi duce mai încolo. Poate Domnul mă va întâlni și astfel cuvântul pe care mi-l va descoperi ți-l voi dezvălui și ție.“ Și s-a dus într-un loc mai înalt.
4 Dumnezeu l-a întâlnit pe Balaam, iar Balaam i-a spus: – Am pregătit șapte altare și pe fiecare am pregătit câte un vițel și un berbec.
5 Domnul a pus un cuvânt în gura lui Balaam și i-a zis: – Întoarce-te la Balak și așa să-i vorbești.
6 Balaam s-a întors și l-a găsit pe Balak stând lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului.
7 Atunci Balaam și-a rostit oracolul și a zis: „Balak m-a adus din Aram, regele Moabului m-a chemat din munții de la răsărit. «Vino, mi-a zis el, și blestemă-l pe Iacov pentru mine, vino și acuză-l pe Israel!»
8 Cum pot eu să-i blestem pe cei pe care Dumnezeu nu i-a blestemat? Cum pot eu să-i acuz pe cei pe care Dumnezeu nu-i acuză?
9 Iată, îl văd de pe vârfurile stâncilor, îl privesc de pe înălțimea dealurilor. Este un popor care locuiește singur, care nu se consideră ca făcând parte dintre popoare.
10 Cine poate să numere pulberea lui Iacov și să spună numărul unui sfert din Israel? Să moară sufletul meu de moartea celor drepți și sfârșitul meu să fie ca al lor!“
11 Balak i-a zis lui Balaam: – Ce mi-ai făcut? Eu te-am adus ca să-mi blestemi dușmanii, dar iată că tu îi binecuvântezi din plin!
12 – Nu trebuie oare să vorbesc ce-mi pune Domnul în gură? i-a răspuns Balaam.
13 Balak i-a zis: – Vino, te rog, cu mine în alt loc de unde-l poți vedea mai bine, căci nu vezi decât o parte din el, nu-l vezi pe tot; de acolo să-l blestemi pentru mine.
14 Și l-a dus în câmpia Țofim, spre vârful muntelui Pisga. Acolo a zidit șapte altare și a adus pe fiecare câte un vițel și un berbec.
15 Balaam i-a zis lui Balak: – Rămâi aici lângă arderea ta de tot, iar eu voi merge să-L întâlnesc pe Dumnezeu mai încolo.
16 Domnul l-a întâmpinat pe Balaam și i-a pus un cuvânt în gură; apoi i-a zis: „Întoarce-te la Balak și așa să-i vorbești.“
17 El s-a întors și l-a văzut pe Balak lângă arderea sa de tot împreună cu toți conducătorii Moabului. Balak l-a întrebat: – Ce ți-a spus Domnul?
18 Atunci el și-a rostit oracolul și a zis: „Ridică-te, Balak, și ascultă! Ia aminte la mine, fiul lui Țipor!
19 Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu de om ca să-I pară rău. Vorbește El oare fără să înfăptuiască? Promite El oare fără să împlinească?
20 Iată, am primit poruncă să binecuvântez. El a binecuvântat și eu nu pot schimba nimic.
21 El nu vede nici o nedreptate în Iacov și nici o un necaz în Israel. Domnul , Dumnezeul lui, este cu el și strigătul Împăratului este în mijlocul lui.
22 Dumnezeu l-a scos din Egipt, tăria lui este ca a unui bivol sălbatic.
23 Nu există nici o vrajă împotriva lui Iacov, nici un farmec împotriva lui Israel. Se va spune despre Iacov și despre Israel: «Priviți ce a făcut Dumnezeu!»
24 Poporul se ridică ca o leoaică și se înalță ca un leu care nu se odihnește până nu a devorat prada și nu a băut sângele celor sfâșiați.“
25 Balak i-a zis lui Balaam: – Dacă nu-i blestemi, nici nu-i binecuvânta!
26 – Nu ți-am spus că voi vorbi doar ce îmi zice Domnul? i-a răspuns Balaam.
27 Atunci Balak i-a zis: – Vino, te rog, ca să te duc într-un alt loc. Poate Domnul va binevoi să-i blestemi pentru mine de acolo.
28 Balak l-a dus pe Balaam pe vârful muntelui Peor, de unde se vede toată pustia.
29 Balaam i-a zis lui Balak: – Zidește-mi aici șapte altare și pregătește-mi șapte viței și șapte berbeci.
30 Balak a făcut după spusele lui Balaam și a adus pe fiecare altar câte un vițel și un berbec.