1 Când Balaam a văzut că lui Dumnezeu îi place să-l binecuvânteze pe Israel, n-a mai umblat după farmece ca în celelalte dăți, ci și-a întors fața spre pustie.
2 Ridicându-și ochii, a văzut pe Israel organizat pe seminții. Atunci Duhul lui Dumnezeu a venit peste el,
3 iar Balaam a început să rostească oracolul acesta: „Iată rostirea lui Balaam, fiul lui Beor, rostirea celui ai cărui ochi sunt deschiși,
4 rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu, care vede o viziune de la Cel Atotputernic, care este prosternat înaintea Lui și ai cărui ochi sunt deschiși:
5 «Ce frumoase sunt corturile tale, Iacove, locuințele tale, Israele!
6 Se întind ca niște ueduri, ca niște grădini lângă un râu, ca niște plante de aloe sădite de Domnul , ca niște cedri lângă ape.
7 Apa va curge din gălețile lui și sămânța lui va fi udată de ape mari. Regele lui va fi mai măreț decât Agag și regatul lui va fi înălțat.
8 Dumnezeu l-a scos din Egipt, i-a dat tăria unui bivol sălbatic. Va devora neamurile dușmane, le va zdrobi oasele și le va străpunge cu săgețile lui.
9 Se ghemuiește, se întinde ca un leu, ca o leoaică – cine va îndrăzni să-l scoale? Binecuvântat să fie cel care te binecuvântează și blestemat să fie cel care te blestemă!»“
10 Atunci Balak s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam. A bătut din palme și i-a zis lui Balaam: – Eu te-am chemat ca să-mi blestemi dușmanii, dar tu i-ai binecuvântat de trei ori.
11 Acum fugi, du-te acasă! Am zis că te voi umple de slavă, dar iată că Domnul te-a împiedicat să primești slavă.
12 Balaam i-a răspuns lui Balak: – Nu le-am spus eu oare solilor tăi, pe care i-ai trimis la mine:
13 „Chiar dacă Balak mi-ar da palatul lui plin cu argint și aur, eu tot n-aș putea să fac nimic de la mine însumi, fie bine, fie rău, dincolo de porunca Domnului , ci voi spune doar ce-mi va zice Domnul. “
14 Acum mă întorc la poporul meu, dar vino să te avertizez cu privire la ce va face poporul acesta poporului tău, în zilele care vin.
15 Atunci el și-a rostit oracolul și a zis: „Iată rostirea lui Balaam, fiul lui Beor, rostirea celui ai cărui ochi sunt deschiși,
16 rostirea celui care aude spusele lui Dumnezeu, care are cunoașterea Celui Preaînalt, care vede o viziune de la Cel Atotputernic, care este prosternat înaintea Lui și ai cărui ochi sunt deschiși:
17 «Îl văd, dar nu acum, îl privesc, dar nu de aproape! O stea răsare din Iacov, un sceptru se ridică din Israel. El va zdrobi căpeteniile Moabului și capetele tuturor fiilor lui Șet.
18 Edom va fi cucerit; Seir, dușmanul lui, va fi cucerit, dar Israel va crește în putere.
19 Din Iacov va ieși cel ce va domni și-i va distruge pe supraviețuitorii cetății.»“
20 Apoi Balaam l-a văzut pe Amalek și a rostit următorul oracol: „Amalek a fost primul dintre popoare, dar sfârșitul lui va fi o pieire veșnică.“
21 Când i-a văzut și pe cheniți, a rostit următorul oracol: „Locuința vă este sigură și cuibul se află pe o stâncă,
22 dar voi, cheniților, veți fi pustiiți atunci când Asurul vă va lua în captivitate.“
23 După aceea a mai rostit următorul oracol: „Vai! Cine va mai trăi când Dumnezeu va împlini toate acestea?
24 Niște corăbii vor veni de pe țărmul Chitimului; ele vor smeri Asurul și vor smeri Eberul, dar și el va pieri pentru totdeauna.“
25 Apoi Balaam s-a ridicat și s-a întors acasă, iar Balak s-a dus la ale lui.