2 Ei le-au zis: – Când Domnul i-a poruncit stăpânului nostru să împartă țara israeliților ca moștenire prin tragere la sorți, El ți-a poruncit să dai moștenirea fratelui nostru Țelofhad, fiicelor lui.
3 Dar dacă ele se mărită cu bărbați din alte seminții israelite, atunci moștenirea lor va fi luată din moștenirea seminției noastre și adăugată seminției din care bărbatul face parte. Astfel, o parte din moștenirea noastră ne va fi luată.
4 Și când va veni anul de veselie pentru israeliți, moștenirea lor va fi adăugată seminției în care ele s-au măritat și proprietatea va fi ștearsă astfel din moștenirea seminției părinților noștri.
5 Moise a poruncit israeliților din partea Domnului și le-a zis: – Ce spune seminția urmașilor lui Iosif este adevărat.
6 Iată ce poruncește Domnul fiicelor lui Țelofhad: „Se pot mărita cu cine doresc, dar să se mărite numai cu cineva dintr-un clan din seminția tatălui lor.
7 Nici o moștenire a israeliților să nu treacă dintr-o seminție într-alta, căci fiecare israelit trebuie să-și păstreze pământul moștenit de la părinții lui.
8 Orice fată care moștenește pământ în oricare din semințiile israelite, trebuie să se mărite cu cineva dintr-un clan din seminția tatălui ei, pentru ca fiecare israelit să păstreze moștenirea tatălui său.