1 „Adevărat, adevărat, vă spun că, cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoț și un tîlhar.
2 Dar cine intră pe ușă, este păstorul oilor.
3 Portarul îi deschide, și oile aud glasul lui; el își cheamă oile pe nume, și le scoate afară din staul.
4 După ce și-a scos toate oile, merge înaintea lor; și oile merg după el, pentrucă îi cunosc glasul.
5 Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentrucă nu cunosc glasul străinilor.“
6 Isus le-a spus această pildă, dar ei n’au înțeles despre ce le vorbea.
7 Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat, vă spun că Eu sînt ușa oilor.
8 Toți ceice au venit înainte de Mine, sînt hoți și tîlhari; dar oile n’au ascultat de ei.
9 Eu sînt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mîntuit; va intra și va ieși, și va găsi pășune.
10 Hoțul nu vine decît să fure, să junghie și să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viață, și s’o aibă din belșug.
11 Eu sînt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.
12 Dar cel plătit, care nu este păstor, și ale cărui oi nu sînt ale lui, cînd vede lupul venind, lasă oile și fuge; și lupul le răpește și le împrăștie.
13 Cel plătit fuge, pentrucă este plătit, și nu-i pasă de oi.
14 Eu sînt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele, și ele Mă cunosc pe Mine,
15 așa cum Mă cunoaște pe Mine Tatăl, și cum cunosc Eu pe Tatăl; și Eu Îmi dau viața pentru oile Mele.
16 Mai am și alte oi, cari nu sînt din staulul acesta; și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta de glasul Meu, și va fi o turmă și un Păstor.
17 Tatăl Mă iubește, pentrucă Îmi dau viața, ca iarăș s’o iau.
18 Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu dela Mine. Am putere s’o dau, și am putere s’o iau iarăș: aceasta este porunca, pe care am primit-o dela Tatăl Meu.“
19 Din pricina acestor cuvinte, iarăș s’a făcut desbinare între Iudei.
20 Mulți dintre ei ziceau: „Are drac, este nebun; de ce-L ascultați?“
21 Alții ziceau; „Cuvintele acestea nu sînt cuvinte de îndrăcit; poate un drac să deschidă ochii orbilor.“
22 În Ierusalim se prăznuia atunci praznicul Înoirii Templului. Era iarna.
23 Și Isus Se plimba prin Templu, pe supt pridvorul lui Solomon.
24 Iudeii L-au înconjurat, și I-au zis: „Pînă cînd ne tot ții sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit.“
25 „V’am spus“, le-a răspuns Isus, „și nu credeți. Lucrările, pe cari le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine.
26 Dar voi nu credeți, pentrucă, după cum v’am spus, nu sînteți din oile Mele.
27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, și ele vin după Mine.
28 Eu le dau viața vecinică, în veac nu vor pieri, și nimeni nu le va smulge din mîna Mea.
29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decît toți; și nimeni nu le poate smulge din mîna Tatălui Meu.
30 Eu și Tatăl una sîntem.“
31 Atunci Iudeii iarăș au luat pietre ca să-L ucidă.
32 Isus le-a zis: „V’am arătat multe lucrări bune, cari vin dela Tatăl Meu: pentru care din aceste lucrări aruncați cu pietre în Mine?“
33 Iudeii I-au răspuns: „Nu pentru o lucrare bună aruncăm noi cu pietre în Tine, ci pentru o hulă, și pentrucă Tu, care ești un om, Te faci Dumnezeu.“
34 Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: Sînteți dumnezei?»
35 Dacă Legea a numit «dumnezei», pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvîntul lui Dumnezeu, – și Scriptura nu poate fi desfințată, –
36 cum ziceți voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M’a sfințit și M’a trimes în lume? Și aceasta, pentrucă am zis: «Sînt Fiul lui Dumnezeu!»
37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți.
38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți măcar lucrările acestea, ca să ajungeți să cunoașteți și să știți că Tatăl este în Mine și Eu sînt în Tatăl.“
39 La auzul acestor vorbe, căutau iarăș să-L prindă; dar El a scăpat din mînile lor.
40 Isus S’a dus iarăș dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan la început. Și a rămas acolo.
41 Mulți veneau la El, și ziceau: „Ioan n’a făcut nici un semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul acesta, era adevărat.“
42 Și mulți au crezut în El în locul acela.