Ioan 19 VDC

1 Atunci Pilat a luat pe Isus, și a pus să-L bată.

2 Ostașii au împletit o cunună de spini, I-au pus-o pe cap, și L-au îmbrăcat cu o haină de purpură.

3 Apoi, s’au apropiat de El, și ziceau: „Plecăciune, Împăratul Iudeilor!“ Și-I dădeau palme.

4 Pilat a ieșit iarăș afară, și a zis Iudeilor: „Iată că vi-L aduc afară, ca să știți că nu găsesc nicio vină în El.“

5 Isus a ieșit deci afară, purtînd cununa de spini și haina de purpură. „Iată omul!“ le-a zis Pilat.

6 Cînd L-au zărit preoții cei mai de seamă și aprozii, au început să strige: „Răstignește-l! Răstignește-l!“ „Luați-L voi și răstigniți-L“, le-a zis Pilat,„căci eu nu găsesc nicio vină în El.“

7 Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, și după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentrucă S’a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.“

8 Cînd a auzit Pilat aceste cuvinte, i-a fost și mai mare frică.

9 A intrat iarăș în odaia de judecată, și a zis lui Isus: „De unde ești Tu?“ Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns.

10 Pilat I-a zis: „Mie nu-mi vorbești? Nu știi că am putere să Te răstignesc, și am putere să-Ți dau drumul!“

11 „N’ai avea nicio putere asupra Mea“, i-a răspuns Isus, „dacă nu ți-ar fi fost dată de sus: De aceea, cine Mă dă în mînile tale, are un mai mare păcat.“

12 De atunci Pilat căuta să-I dea drumul. Dar Iudeii strigau: „Dacă dai drumul omului acestuia, nu ești prieten cu Cezarul. Oricine se face pe sine împărat, este împotriva Cezarului.“

13 Cînd a auzit Pilat aceste vorbe, a scos pe Isus afară; și a șezut pe scaunul de judecător, în locul numit „Pardosit cu pietre“, iar evreiește: „Gabata.“

14 Era ziua Pregătirii Paștelor, cam pela ceasul al șaselea. Pilat a zis Iudeilor: „Iată Împăratul vostru!“

15 Dar ei au strigat: „Ia-L, ia-L, răstignește-L!“ „Să răstignesc pe Împăratul vostru?“ le-a zis Pilat. Preoții cei mai de seamă au răspuns: „Noi n’avem alt împărat decît pe Cezarul!“

16 Atunci L-a dat în mînile lor, ca să fie răstignit. Au luat deci pe Isus, și L-au dus să-L răstignească.

17 Isus, ducîndu-Și crucea, a ajuns la locul, zis al „Căpățînii“, care în evreiește se cheamă „Golgota.“

18 Acolo a fost răstignit; și împreună cu El au fost răstigniți alți doi, unul deoparte și altul de alta, iar Isus la mijloc.

19 Pilat a scris o însemnare, pe care a pus-o deasupra crucii, și era scris: „Isus din Nazaret, Împăratul Iudeilor.“

20 Mulți din Iudei au citit această însemnare, pentrucă locul unde fusese răstignit Isus era aproape de cetate: era scrisă în evreiește, latinește și grecește.

21 Preoții cei mai de seamă ai Iudeilor au zis lui Pilat: „Nu scrie: «Împăratul Iudeilor». Ci scrie că El a zis: «Eu sînt Împăratul Iudeilor.“

22 „Ce am scris, am scris“, a răspuns Pilat.

23 Ostașii, dupăce au răstignit pe Isus, I-au luat hainele, și le-au făcut patru părți, cîte o parte pentru fiecare ostaș. I-au luat și cămașa, care n’avea nici o cusătură, ci era dintr-o singură țesătură de sus pînă jos.

24 Și au zis între ei: „Să n’o sfîșiem, ci să tragem la sorți a cui să fie.“ Aceasta s’a întîmplat ca să se împlinească Scriptura, care zice: „Și-au împărțit hainele Mele între ei, și pentru cămașa Mea au tras la sorți.“ Iată ce au făcut ostașii.

25 Lîngă crucea lui Isus, stătea mama Lui și sora mamei Lui, Maria, nevasta lui Clopa, și Maria Magdalina.

26 Cînd a văzut Isus pe mamă-Sa, și lîngă ea pe ucenicul, pe care-l iubea, a zis mamei Sale: „Femeie, iată fiul tău!“

27 Apoi, a zis ucenicului: „Iată mama ta!“ Și, din ceasul acela ucenicul a luat-o la el acasă.

28 După aceea, Isus, care știa că acum totul s’a sfîrșit, ca să împlinească Scriptura, a zis: „Mi-e sete.“

29 Acolo era un vas plin cu oțet. Ostașii au pus într’o ramură de isop un burete plin cu oțet, și I l-au dus la gură.

30 Cînd a luat Isus oțetul, a zis: „S’a isprăvit!“ Apoi și-a plecat capul, și Și-a dat duhul.

31 De frică să nu rămînă trupurile pe cruce în timpul Sabatului, – căci era ziua Pregătirii, și ziua aceea de Sabat era o zi mare – Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierile picioarelor celor răstigniți, și să fie luați de pe cruce.

32 Ostașii au venit deci, și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintîi, apoi pe ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El.

33 Cînd au venit la Isus, și au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierile picioarelor;

34 ci unul din ostași I-a străpuns coasta cu o suliță; și îndată a ieșit din ea sînge și apă.

35 Faptul acesta este adeverit de celce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți.

36 Aceste lucruri s’au întîmplat, ca să se împlinească Scriptura: „Niciunul din oasele Lui nu va fi sfărîmat.“

37 Și în altă parte, Scriptura mai zice: „Vor vedea pe cine au străpuns.“

38 După aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a venit deci, și a luat trupul lui Isus.

39 Nicodim, care la început se dusese la Isus, noaptea, a venit și el, și a adus o amestecătură de aproape o sută de litri de smirnă și de aloe.

40 Au luat deci trupul lui Isus și l-au înfășurat în fășii de pînză de in, cu miresme, dupăcum au obicei Iudeii să îngroape.

41 În locul unde fusese răstignit Isus, era o grădină; și în grădină era un mormînt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.

42 Din pricină că era ziua Pregătirii Iudeilor, pentrucă mormîntul era aproape, au pus acolo pe Isus.

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21