Ioan 11 VDC

1 Un oarecare Lazăr din Betania, satul Mariei și al Martei, sora ei, era bolnav. –

2 Maria era aceea care a uns pe Domnul cu mir, și I-a șters picioarele cu părul ei, și Lazăr cel bolnav era fratele ei. –

3 Surorile au trimes la Isus să-i spună: „Doamne, iată că acela pe care-l iubești, este bolnav.“

4 Dar Isus, cînd a auzit vestea aceasta, a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu să fie proslăvit prin ea.“

5 Și Isus iubea pe Marta, și pe sora ei, și pe Lazăr.

6 Deci, cînd a auzit că Lazăr este bolnav, a mai zăbovit două zile în locul în care era;

7 și în urmă a zis ucenicilor: „Haidem să ne întoarcem în Iudea.“

8 „Învățătorule“, I-au zis ucenicii, „acum de curînd căutau Iudeii să Te ucidă cu pietre, și Te întorci în Iudea?“

9 Isus a răspuns: „Nu sînt douăsprezece ceasuri în zi? Dacă umblă cineva ziua nu se poticnește, pentrucă vede lumina lumii acesteia;

10 dar dacă umblă noaptea, se poticnește, pentrucă n’are lumina în el.“

11 După aceste vorbe, le-a zis: „Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn.“

12 Ucenicii I-au zis: „Doamne, dacă doarme, are să se facă bine.“

13 Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau că vorbește despre odihna căpătată prin somn.

14 Atunci Isus le-a spus pe față: „Lazăr a murit.“

15 „Și mă bucur că n’am fost acolo, pentru voi, ca să credeți. Dar acum, haidem să mergem la el.“

16 Atunci Toma, zis Geamăn, a zis celorlalți ucenici: „Haidem să mergem și noi să murim cu El!“

17 Cînd a venit Isus, a aflat că Lazăr era de patru zile în mormînt.

18 Și, fiindcă Betania era aproape de Ierusalim, cam la cincisprezece stadii,

19 Mulți din Iudei veniseră la Marta și Maria, ca să le mîngîie pentru moartea fratelui lor.

20 Cînd a auzit Marta că vine Isus, I-a ieșit înainte; iar Maria ședea în casă.

21 Marta a zis lui Isus: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n’ar fi murit fratele meu!

22 Dar și acum, știu că orice vei cere dela Dumnezeu, Îți va da Dumnezeu.“

23 Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.“

24 „Știu“, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.“

25 Isus i-a zis: „Eu sînt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

26 Și oricine trăiește, și crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?“

27 „Da, Doamne,“ I-a zis ea, „cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume.“

28 Dupăce a spus aceste vorbe, s’a dus și a chemat în taină pe soru-sa Maria, și i-a zis: „A venit Învățătorul și te cheamă.“

29 Maria, cum a auzit, s’a sculat iute, și s’a dus la El.

30 Căci Isus nu intrase încă în sat, ci era tot în locul unde Îl întîmpinase Marta.

31 Iudeii, cari erau cu Maria în casă și o mîngîiau, cînd au văzut-o sculîndu-se iute și ieșind afară, au mers după ea, căci ziceau: „Se duce la mormînt, ca să plîngă acolo.“

32 Maria, cînd a ajuns unde era Isus, și L-a văzut, s’a aruncat la picioarele Lui, și I-a zis: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n’ar fi murit fratele meu.“

33 Isus, cînd a văzut-o plîngînd, pe ea și pe Iudeii cari veniseră cu ea, S’a înfiorat în duhul Lui, și S’a tulburat.

34 Și a zis: „Unde l-ați pus?“ „Doamne,“ I-au răspuns ei, „vino și vezi.“

35 Isus plîngea.

36 Atunci Iudeii au zis: „Iată cît îl iubea de mult!“

37 Și unii din ei au zis: „El, care a deschis ochii orbului, nu putea face ca nici omul acesta să nu moară?“

38 Isus S’a înfiorat din nou în Sine, și S’a dus la mormînt. Mormîntul era o peșteră, la intrarea căreia era așezată o piatră.

39 „Dați piatra la o parte,“ a zis Isus. Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.“

40 Isus i-a zis: „Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?“

41 Au luat dar piatra din locul unde zăcea mortul. Și Isus a ridicat ochii în sus, și a zis: „Tată, Îți mulțămesc că M’ai ascultat.

42 Știam că totdeauna Mă asculți; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M’ai trimes.“

43 Dupăce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: „Lazăre, vino afară!“

44 Și mortul a ieșit cu mînile și picioarele legate cu fășii de pînză, și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: „Deslegați-l, și lăsați-l să meargă.“

45 Mulți din Iudeii, cari veniseră la Maria, cînd au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El.

46 Dar unii din ei s’au dus la Farisei, și le-au spus ce făcuse Isus.

47 Atunci preoții cei mai de seamă și Fariseii au adunat Soborul, și au zis: „Ce vom face? Omul acesta face multe minuni.

48 Dacă-L lăsăm așa, toți vor crede în El, și vor veni Romanii și ne vor nimici și locul nostru și neamul.“

49 Unul din ei, Caiafa, care era mare preot în anul acela, le-a zis: „Voi nu știți nimic;

50 oare nu vă gîndiți că este în folosul vostru să moară un singur om pentru norod, și să nu piară tot neamul?“

51 Dar lucrul acesta nu l-a spus de la el; ci, fiindcă era mare preot în anul acela, a proorocit că Isus avea să moară pentru neam.

52 Și nu numai pentru neamul acela, ci și ca să adune într’un singur trup pe copiii lui Dumnezeu cei risipiți.

53 Din ziua aceea, au hotărît să-L omoare.

54 De aceea Isus nu mai umbla pe față printre Iudei; ci a plecat de acolo în ținutul de lîngă pustie, într’o cetate numită Efraim; și a rămas acolo împreună cu ucenicii Săi.

55 Paștele Iudeilor erau aproape. Și mulți oameni din ținutul acela s’au suit la Ierusalim, înainte de Paște, ca să se curățească.

56 Ei căutau pe Isus, și vorbeau unii cu alții în Templu: „Ce credeți? N’are să vină la praznic?“

57 Iar preoții cei mai de seamă și Fariseii porunciseră că, dacă va ști cineva unde este, să le dea de știre ca să-L prindă.

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21