1 În ziua dintîi a săptămînii, Maria Magdalina s’a dus disdedimineață la mormînt, pe cînd era încă întunerec; și a văzut că piatra fusese luată de pe mormînt.
2 A alergat la Simon Petru și la celalt ucenic, pe care-l iubea Isus, și le-a zis: „Au luat pe Domnul din mormînt, și nu știu unde L-au pus.“
3 Petru și celalt ucenic au ieșit, și au plecat spre mormînt.
4 Au început să alerge amîndoi împreună. Dar celalt ucenic alerga mai repede decît Petru, și a ajuns cel dintîi la mormînt.
5 S’a plecat și s’a uitat înlăuntru, a văzut fășiile de pînză jos, dar n’a intrat.
6 Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormînt, și a văzut fășiile de pînză jos.
7 Iar ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fășiile de pînză, ci făcut sul și pus într’un alt loc singur.
8 Atunci celalt ucenic, care ajunsese cel dintîi la mormînt, a intrat și el; și a văzut, și a crezut.
9 Căci tot nu pricepeau că, după Scriptură, Isus trebuia să învieze din morți.
10 Apoi ucenicii s’au întors acasă.
11 Dar Maria ședea afară lîngă mormînt, și plîngea. Pe cînd plîngea s’a plecat să se uite în mormînt.
12 Și a văzut doi îngeri în alb, șezînd în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap și altul la picioare.
13 „Femeie“, i-au zis ei, „pentruce plîngi?“ Ea le-a răspuns: „Pentrucă au luat pe Domnul meu, și nu știu unde L-au pus.“
14 Dupăce a zis aceste vorbe, s’a întors, și a văzut pe Isus stînd acolo în picioare; dar nu știa că este Isus.
15 „Femeie“, i-a zis Isus, „de ce plîngi? Pe cine cauți?“ Ea a crezut că este grădinarul, și I-a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, și mă voi duce să-L iau.“
16 Isus i-a zis: „Marie!“ Ea s’a întors, și I-a zis în evreiește: „Rabuni!“ adică: „Învățătorule!“
17 „Nu mă ținea“, i-a zis Isus; „căci încă nu M’am suit la Tatăl Meu. Ci, du-te la frații Mei, și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.“
18 Maria Magdalina s’a dus, și a vestit ucenicilor că a văzut pe Domnul, și că i-a spus aceste lucruri.
19 În seara aceleiaș zile, cea dintîi a săptămînii, pe cînd ușile locului unde erau adunați ucenicii erau încuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a stătut în mijlocul lor, și le-a zis: „Pace vouă!“
20 Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mînile și coasta Sa. Ucenicii s’au bucurat, cînd au văzut pe Domnul.
21 Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Cum M’a trimes pe Mine Tatăl, așa vă trimet și Eu pe voi.“
22 După aceste vorbe, a suflat peste ei, și le-a zis: „Luați Duh Sfînt!
23 Celorce le veți ierta păcatele, vor fi iertate; și celor ce le veți ținea vor fi ținute.“
24 Toma, zis Geamăn, unul din cei doisprezece, nu era cu ei cînd a venit Isus.
25 Ceilalți ucenici i-au zis deci: „Am văzut pe Domnul!“ Dar el le-a răspuns: „Dacă nu voi vedea în mînile Lui semnul cuielor, și dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede.“
26 După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăș în casă; și era și Toma împreună cu ei. Pe cînd erau ușile încuiate, a venit Isus, a stătut în mijloc, și le-a zis: „Pace vouă!“
27 Apoi a zis lui Toma: „Adu-ți degetul încoace, și uită-te la mînile Mele; și adu-ți mîna, și pune-o în coasta Mea; și nu fi necredincios, ci credincios.“
28 Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu și Dumnezeul meu!“
29 „Tomo“ i-a zis Isus, „pentrucă M’ai văzut, ai crezut. Ferice de ceice n’au văzut, și au crezut.“
30 Isus a mai făcut înaintea ucenicilor Săi multe alte semne cari nu sînt scrise în cartea aceasta.
31 Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentruca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și crezînd, să aveți viața în Numele Lui.