Ioan 4 VDC

1 Domnul a aflat că Fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decît Ioan.

2 Însă Isus nu boteza El însuș, ci ucenicii Lui.

3 Atunci a părăsit Iudea, și S’a întors în Galilea.

4 Fiindcă trebuia să treacă prin Samaria,

5 a ajuns lîngă o cetate din ținutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul, pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif.

6 Acolo se afla fîntîna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, ședea lîngă fîntînă. Era cam pe la ceasul al șaselea.

7 A venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau“, i-a zis Isus.

8 Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mîncării.

9 Femeia Samariteancă I-a zis: „Cum Tu, Iudeu, ceri să bei dela mine, femeie Samariteancă?“ – Iudeii, în adevăr, n’au legături cu Samaritenii.

10 – Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, și Cine este Cel ce-ți zice: «Dă-Mi să beau!» tu singură ai fi cerut să bei, și El ți-ar fi dat apă vie.“

11 „Doamne“, I-a zis femeia, „n’ai cu ce să scoți apă, și fîntîna aste adîncă; de unde ai putea să ai dar această apă vie?

12 Ești Tu oare mai mare decît părintele nostru Iacov, care ne-a dat fîntîna aceasta, și a băut din ea el însuș și feciorii lui și vitele lui?“

13 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăș sete.

14 Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el într’un izvor de apă, care va țîșni în viața vecinică.“

15 „Doamne“, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete, și să nu mai vin pînă aici să scot.“

16 „Du-te“, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău, și vino aici“.

17 Femeia I-a răspuns: „N’am bărbat.“ Isus i-a zis: „Bine ai zis că n’ai bărbat.

18 Pentrucă cinci bărbați ai avut; și acela, pe care-l ai acum, nu-ți este bărbat. Aici ai spus adevărul.“

19 „Doamne“, I-a zis femeia, „văd că ești prooroc.

20 Părinții noștri s’au închinat pe muntele acesta; și voi ziceți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.“

21 „Femeie“, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veți închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

22 Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem, căci Mîntuirea vine dela Iudei.

23 Dar vine ceasul, și acum a și venit, cînd închinătorii adevărați se vor închina Tatălui în duh și în adevăr; fiindcă astfel de închinători dorește și Tatăl.

24 Dumnezeu este Duh; și cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh și în adevăr.“

25 „Știu“, i-a zis femeia, „că are să vină Mesia, (căruia I se zise Hristos); cînd va veni El, are să ne spună toate lucrurile.“

26 Isus i-a zis: „Eu, cel care vorbesc cu tine, sînt Acela.“

27 Atunci au venit ucenicii Lui, și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuș nici unul nu I-a zis: „Ce căuți?“ sau: „Despre ce vorbești cu ea?“

28 Atunci femeia și-a lăsat găleata, s’a dus în cetate, și a zis oamenilor:

29 „Veniți de vedeți un om, care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este acesta Hristosul?“

30 Ei au ieșit din cetate, și veneau spre El.

31 În timpul acesta, ucenicii Îl rugau să mănînce, și ziceau: „Învățătorule, mănîncă!“

32 Dar El le-a zis: „Eu am de mîncat o mîncare, pe care voi n’o cunoașteți.“

33 Ucenicii au început să-și zică deci unii altora: „Nu cumva I-a adus cineva să mănînce?“

34 Isus le-a zis: „Mîncarea Mea este să fac voia Celui ce M’a trimes, și să împlinesc lucrarea Lui.

35 Nu ziceți voi că mai sînt patru luni pînă la seceriș? Iată, Eu vă spun: Ridicați-vă ochii, și priviți holdele, cari sînt albe acum, gata pentru seceriș.

36 Cine seceră, primește o plată, și strînge roadă pentru viața vecinică; pentruca și cel ce samănă și celce seceră să se bucure în acelaș timp.

37 Căci în această privință, este adevărată zicerea: «Unul samănă, iar altul seceră».

38 Eu v’am trimes să secerați acolo unde nu voi v’ați ostenit; alții s’au ostenit, și voi ați intrat în osteneala lor.“

39 Mulți Samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.“

40 Cînd au venit Samaritenii la El, L-au rugat să rămînă la ei. Și El a rămas acolo două zile.

41 Mult mai mulți au crezut în El din pricina cuvintelor Lui.

42 Și ziceau femeii: „Acum nu mai credem din pricina spuselor tale, ci din pricină că L-am auzit noi înșine, și știm că acesta este în adevăr Hristosul, Mîntuitorul lumii.“

43 După aceste două zile, Isus a plecat de acolo, ca să se ducă în Galilea.

44 Căci El însuș spusese că un prooroc nu este prețuit în patria sa.

45 Cînd a ajuns în Galilea, a fost primit bine de Galileeni, cari văzuseră tot ce făcuse la Ierusalim în timpul praznicului; căci fuseseră și ei la praznic.

46 Isus S’a întors deci în Cana din Galilea, unde prefăcuse apa în vin.În Capernaum era un slujbaș împărătesc, al cărui fiu era bolnav.

47 Slujbașul acesta a aflat că Isus venise din Iudea în Galilea, s’a dus la El, și L-a rugat să vină și să tămăduiască pe fiul lui, care era pe moarte.

48 Isus i-a zis: „Dacă nu vedeți semne și minuni, cu niciun chip nu credeți!“

49 Slujbașul împărătesc I-a zis: „Doamne, vino pînă nu moare micuțul meu.“

50 „Du-te“, i-a zis Isus, „fiul tău trăiește.“ Și omul acela a crezut cuvintele pe cari i le spusese Isus, și a pornit la drum.

51 Pe cînd se pogora el, l-au întîmpinat robii lui, și i-au adus vestea că fiul lui trăiește.

52 El i-a întrebat de ceasul în care a început să-i fie mai bine. Și ei i-au zis: „Ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile.“

53 Tatăl a cunoscut că tocmai în ceasul acela îi zisese Isus: „Fiul tău trăiește“. Și a crezut el și toată casa lui.

54 Acesta este iarăș al doilea semn, făcut de Isus, după ce S’a întors din Iudea în Galilea.

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21