1 După aceea, Isus S’a dus dincolo de marea Galileii, numită marea Tiberiadei.
2 O mare gloată mergea după El, pentrucă vedea semnele pe cari le făcea cu cei bolnavi.
3 Isus S’a suit pe munte, și ședea acolo cu ucenicii Săi.
4 Paștele, praznicul Iudeilor, erau aproape.
5 Isus Și-a ridicat ochii, și a văzut că o mare gloată vine spre El. Și a zis lui Filip: „De unde avem să cumpărăm pîni ca să mănînce oamenii aceștia?“
6 Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentrucă știa ce are de gînd să facă.
7 Filip i-a răspuns: „Pînile, pe cari le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n’ar ajunge ca fiecare să capete puțintel din ele.“
8 Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:
9 „Este aici un băiețel, care are cinci pîni de orz și doi pești; dar ce sînt acestea la atîția?“
10 Isus a zis: „Spuneți oamenilor să șadă jos.“ În locul acela era multă iarbă. Oamenii au șezut jos, în număr de aproape cinci mii.
11 Isus a luat pînile, a mulțămit lui Dumnezeu, le-a împărțit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit celorce ședeau jos; de asemenea, le-a dat și din pești cît au voit.
12 Dupăce s’au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi: „Strîngeți fărămiturile cari au rămas, ca să nu se piardă nimic.“
13 Le-au adunat deci, și au umplut douăsprezece coșuri cu fărămiturile cari rămăseseră din cele cinci pîni de orz, după ce mîncaseră toți.
14 Oamenii aceia, cînd au văzut minunea, pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este proorocul cel așteptat în lume.“
15 Isus, fiindcă știa că au de gînd să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S’a dus iarăș la munte, numai El singur.
16 Cînd s’a înserat, ucenicii Lui s’au coborît la marginea mării.
17 S’au suit într’o corabie, și treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, și Isus tot nu venise la ei.
18 Sufla un vînt puternic și marea era întărîtată.
19 După ce au vîslit cam douăzeci și cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblînd pe mare și apropiindu-Se de corabie. Și s’au înfricoșat.
20 Dar Isus le-a zis: „Eu sînt, nu vă temeți!“
21 Voiau deci să-L ia în corabie. Și corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.
22 Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decît o corabie, și că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.
23 A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mîncaseră ei pînea, dupăce Domnul mulțămise lui Dumnezeu.
24 Cînd au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s’au suit și ele în corăbiile acestea, și s’au dus la Capernaum să caute pe Isus.
25 Cînd L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învățătorule, cînd ai venit aici?“
26 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutați nu pentrucă ați văzut semne, ci pentrucă ați mîncat din pînile acelea, și v’ați săturat.
27 Lucrați nu pentru mîncarea peritoare, ci pentru mîncarea, care rămîne pentru viața vecinică, și pe care v’o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuș Dumnezeu, pe el L-a însemnat cu pecetea Lui.“
28 Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvîrșim lucrările lui Dumnezeu?“
29 Isus le-a răspuns: „Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela, pe care L-a trimes El.“
30 „Ce semn faci Tu, deci“, I-au zis ei, „ca să-l vedem, și să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?
31 Părinții noștri au mîncat mană în pustie, după cum este scris: «Le-a dat să mănînce pîne din cer.“
32 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că Moise nu v’a dat pînea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pîne din cer;
33 căci Pînea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer, și dă lumii viața“.
34 „Doamne“, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pîne.“
35 Isus le-a zis: „Eu sînt Pînea vieții. Cine vine la Mine, nu va flămînzi niciodată; și cine crede în Mine, nu va înseta niciodată.
36 Dar v’am spus că M’ați și văzut, și tot nu credeți.
37 Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:
38 căci M’am pogorît din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M’a trimes.
39 Și voia Celuice M’a trimes, este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.
40 Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, și crede în El, să aibă viața vecinică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.“
41 Iudeii cîrteau împotriva Lui, pentrucă zisese: „Eu sînt pînea care s’a pogorît din cer.“
42 Și ziceau: „Oare nu este acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată și mamă îi cunoaștem? Cum dar zice El: «Eu M’am pogorît din cer?“
43 Isus le-a răspuns: „Nu cîrtiți între voi.
44 Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M’a trimes; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
45 În prooroci este scris: «Toți vor fi învățați de Dumnezeu.» Așa că oricine a ascultat pe Tatăl, și a primit învățătura Lui, vine la Mine.
46 Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine dela Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.
47 Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viața vecinică.
48 Eu sînt Pînea vieții.
49 Părinții voștri au mîncat mană în pustie, și au murit.
50 Pînea, care se pogoară din cer, este de așa fel, ca cineva să mănînce din ea, și să nu moară.
51 Eu sînt Pînea vie, care s’a pogorît din cer. Dacă mănîncă cineva din pînea aceasta, va trăi în veac; și pînea, pe care o voi da Eu, este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viața lumii.“
52 La auzul acestor cuvinte, Iudeii se certau între ei, și ziceau: „Cum poate omul acesta să ne dea trupul Lui să-l mîncăm?“
53 Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă nu mîncați trupul Fiului omului, și dacă nu beți sîngele Lui, n’aveți viața în voi înșivă.
54 Cine mănîncă trupul Meu, și bea sîngele Meu, are viața vecinică; și Eu îl voi învia în ziua de apoi.
55 Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, și sîngele Meu este cu adevărat o băutură.
56 Cine mănîncă trupul Meu, și bea sîngele Meu, rămîne în Mine, și Eu rămîn în el.
57 După cum Tatăl, care este viu, M’a trimes pe Mine, și Eu trăiesc prin Tatăl, tot așa, cine Mă mănîncă pe Mine, va trăi și el prin Mine.
58 Astfel este pînea, care s’a pogorît din cer, nu ca mana, pe care au mîncat-o părinții voștri, și totuș au murit: cine mănîncă pînea aceasta, va trăi în veac.“
59 Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, cînd învăța pe oameni în Capernaum.
60 Mulți din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s’o sufere?“
61 Isus, care știa în Sine că ucenicii Săi cîrteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: „Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?
62 Dar dacă ați vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte? …
63 Duhul este acela care dă viață, carnea nu folosește la nimic; cuvintele, pe cari vi le-am spus Eu, sînt duh și viață.
64 Dar sînt unii din voi cari nu cred.“ Căci Isus știa dela început cine erau ceice nu cred, și cine era celce avea să-L vîndă.
65 Și a adăogat: „Tocmai de aceea v’am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.“
66 Din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s’au întors înapoi, și nu mai umblau cu El.
67 Atunci Isus a zis celor doisprezece: „Voi nu vreți să vă duceți?“
68 „Doamne“, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții vecinice.
69 Și noi am crezut, și am ajuns la cunoștința că Tu ești Hristosul, Sfîntul lui Dumnezeu.“
70 Isus le-a răspuns: „Nu v’am ales Eu pe voi cei doisprezece? Și totuș unul din voi este un drac.“
71 Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vîndă: el, unul din cei doisprezece.