1 După aceea Domnul a mai rînduit alți șaptezeci de ucenici, și i-a trimes doi cîte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile, pe unde avea să treacă El.
2 Și le-a zis: „Mare este secerișul, dar puțini sînt lucrătorii! Rugați dar pe Domnul secerișului să scoată lucrători la secerișul Său.
3 Duceți-vă; iată, vă trimet ca pe niște miei în mijlocul lupilor.
4 Să nu luați cu voi nici pungă, nici traistă, nici încălțăminte, și să nu întrebați pe nimeni de sănătate pe drum.
5 În orice casă veți intra, să ziceți întîi: „Pacea să fie peste casa aceasta!“
6 Și dacă va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră va rămînea peste el; altminteri ea se va întoarce la voi.
7 Să rămîneți în casa aceea, și să mîncați și să beți ce vi se va da; căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Să nu umblați din casă în casă.
8 În oricare cetate veți intra și unde vă vor primi oamenii, să mîncați ce vi se va pune înainte;
9 să vindecați pe bolnavii cari vor fi acolo, și să le ziceți: „Împărăția lui Dumnezeu s’a apropiat de voi.“
10 Dar în oricare cetate veți intra, și nu vă vor primi, să vă duceți pe ulițele ei, și să ziceți:
11 „Scuturăm împotriva voastră, chiar și praful din cetatea voastră, care s’a lipit de picioarele noastre; totuș să știți că Împărăția lui Dumnezeu s’a apropiat de voi.“
12 Eu vă spun că, în ziua judecății va fi mai ușor pentru Sodoma decît pentru cetatea aceea.
13 Vai de tine, Horazine! Vai de tine, Betsaido! Căci dacă ar fi fost făcute în Tir și Sidon lucrările puternice cari au fost făcute în voi, de mult s’ar fi pocăit stînd în sac și cenușă.
14 De aceea, în ziua judecății, va fi mai ușor pentru Tir și Sidon decît pentru voi.
15 Și tu, Capernaume, vei fi înălțat oare pînă la cer? Vei fi pogorît pînă în Locuința morților.
16 Cine vă ascultă pe voi, pe Mine Mă ascultă; și cine vă nesocotește pe voi, pe Mine Mă nesocotește; iar cine Mă nesocotește pe Mine, nesocotește pe Cel ce M’a trimes pe Mine.“
17 Cei șaptezeci s’au întors plini de bucurie, și au zis: „Doamne, chiar și dracii ne sînt supuși în Numele Tău.“
18 Isus le-a zis: „Am văzut pe Satana căzînd ca un fulger din cer.“
19 Iată că v’am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii, și peste toată puterea vrăjmașului: și nimic nu vă va putea vătăma.
20 Totuș, să nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sînt supuse; ci bucurați-vă că numele voastre sînt scrise în ceruri.“
21 În ceasul acela, Isus S’a bucurat în Duhul Sfînt, și a zis: „Tată, Doamne al cerului și al pămîntului; Te laud pentrucă ai ascuns aceste lucruri de cei înțelepți și pricepuți, și le-ai descoperit pruncilor. Da, Tată, fiindcă așa ai găsit cu cale Tu.“
22 Toate lucrurile Mi-au fost date în mîni de Tatăl Meu; și nimeni nu știe cine este Fiul, afară de Tatăl, nici cine este Tatăl, afară de Fiul și acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.“
23 Apoi S’a întors spre ucenici, și le-a spus de o parte: „Ferice de ochii cari văd lucrurile, pe cari le vedeți voi!
24 Căci vă spun că mulți prooroci și împărați au voit să vadă ce vedeți voi, și n’au văzut, să audă ce auziți voi, și n’au auzit.“
25 Un învățător al Legii s’a sculat să ispitească pe Isus și I-a zis: „Învățătorule, ce să fac ca să moștenesc viața vecinică?“
26 Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?“
27 El a răspuns: „Să iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău; și pe aproapele tău ca pe tine însuți.“
28 „Bine ai răspuns“, i-a zis Isus; „fă așa, și vei avea viața vecinică.“
29 Dar el, care vroia să se îndreptățească, a zis lui Isus: „Și cine este aproapele meu?“
30 Isus a luat din nou cuvîntul, și a zis: „Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între niște tîlhari, cari l-au desbrăcat, l-au jăfuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat, și l-au lăsat aproape mort.
31 Din întîmplare, se cobora pe acelaș drum un preot; și, cînd a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături.
32 Un Levit trecea și el prin locul acela; și cînd l-a văzut, a trecut înainte pe alături.
33 Dar un Samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el, și cînd l-a văzut, i s’a făcut milă de el.
34 S’a apropiat de i-a legat rănile, și a turnat peste ele untdelemn și vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han, și a îngrijit de el.
35 A doua zi, cînd a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, și i-a zis: „Ai grijă de el, și orice vei mai cheltui, îți voi da înapoi la întorcere.“
36 Care dintr’acești trei ți se pare că a dat dovadă că este aproapele celui ce căzuse între tîlhari?“
37 „Celce și-a făcut milă cu el“, a răspuns învățătorul Legii. „Du-te de fă și tu la fel“, i-a zis Isus.
38 Pe cînd era pe drum, cu ucenicii Săi, Isus a intrat într’un sat. Și o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei.
39 Ea avea o soră numită Maria, care s’a așezat jos la picioarele Domnului, și asculta cuvintele Lui.
40 Marta era împărțită cu multă slujire, a venit repede la El, și I-a zis: „Doamne, nu-Ți pasă că soru-mea m’a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.“
41 Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămînți tu,
42 dar un singur lucru trebuiește. Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.“