1 Într’o zi de Sabat, s’a întîmplat că Isus trecea prin lanurile de grîu. Ucenicii Lui smulgeau spice de grîu, le frecau cu mînile, și le mîncau.
2 Unii dintre Farisei le-au zis: „Pentruce faceți ce nu este îngăduit să faceți în ziua Sabatului?“
3 Isus le-a răspuns: „Oare n’ați citit ce a făcut David, cînd a flămînzit, el, și cei ce erau împreună cu el?
4 Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, a luat pînile pentru punerea înaintea Domnului, a mîncat din ele, și a dat și celor ce erau cu el, măcar că nu era îngăduit să le mănînce decît preoții?“
5 Și le zicea: „Fiul omului este Domn chiar și al Sabatului.“
6 În altă zi de Sabat, s’a întîmplat că Isus a intrat în sinagogă, și învăța pe norod. Acolo era un om, care avea mîna dreaptă uscată.
7 Cărturarii și Fariseii pîndeau pe Isus, să vadă dacă-l va vindeca în ziua Sabatului, ca să aibă de ce să-L învinuiască.
8 Dar El le știa gîndurile; și a zis omului, care avea mîna uscată: „Scoală-te, și stăi în mijloc.“ El s’a sculat, și a stătut în picioare.
9 Și Isus le-a zis: „Vă întreb: Este îngăduit în ziua Sabatului a face bine ori a face rău? A scăpa o viață sau a o pierde?“
10 Atunci, Și-a rotit privirile peste toți, și a zis omului: „Întinde-ți mîna!“ El a întins-o, și mîna i s’a făcut sănătoasă ca și cealaltă.
11 Ei turbau de mînie, și s’au sfătuit ce ar putea să facă lui Isus.
12 În zilele acela, Isus S’a dus în munte să Se roage, și a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu.
13 Cînd s’a făcut ziuă, a chemat pe ucenicii Săi, și a ales dintre ei doisprezece, pe cari i-a numit apostoli, și anume:
14 Pe Simon, pe care l-a numit și Petru; pe Andrei, fratele lui; pe Iacov; pe Ioan; pe Filip; pe Bartolomeu;
15 pe Matei; pe Toma; pe Iacov, fiul lui Alfeu; pe Simon, numit Zilotul;
16 pe Iuda, fiul lui Iacov; și pe Iuda Iscarioteanul, care s’a făcut vînzător.
17 S’a pogorît împreună cu ei, și S’a oprit într’un podiș unde se aflau mulți ucenici de ai Lui, și o mare mulțime de oameni, cari veniseră din toată Iudea, din Ierusalim, și de pe lîngă marea Tirului și a Sidonului, ca să-L asculte și să fie vindecați de boalele lor.
18 Cei chinuiți de duhuri necurate, erau vindecați.
19 Și tot norodul căuta să se atingă de El, pentrucă din El ieșea o putere, care-i vindeca pe toți.
20 Atunci Isus Și-a ridicat ochii spre ucenicii Săi, și a zis: „Ferice de voi, cari sînteți săraci, pentrucă Împărăția lui Dumnezeu este a voastră!
21 Ferice de voi, cari sînteți flămînzi acum, pentrucă voi veți fi săturați!Ferice de voi cari plîngeți acum, pentrucă voi veți rîde!
22 Ferice de voi, cînd oamenii vă vor urî, vă vor izgoni dintre ei, vă vor ocărî, și vor lepăda numele vostru ca ceva rău, din pricina Fiului omului!
23 Bucurați-vă în ziua aceea, și săltați de veselie; pentrucă răsplata voastră este mare în cer; căci tot așa făceau părinții lor cu proorocii.
24 Dar, vai de voi, bogaților, pentrucă voi v’ați primit aici mîngîerea!
25 Vai de voi, cari sînteți sătui acum! Pentrucă voi veți flămînzi!Vai de voi, cari rîdeți acum, pentrucă voi veți plînge și vă veți tîngui!
26 Vai de voi, cînd toți oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot așa făceau părinții lor cu proorocii mincinoși!
27 Dar Eu vă spun vouă, cari Mă ascultați: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc,
28 binecuvîntați pe cei ce vă blastămă, rugați-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.
29 Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i și pe cealaltă. Dacă îți ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ți ia și cămașa.
30 Oricui îți cere, dă-i; și celuice-ți ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi.
31 Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel.
32 Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei.
33 Dacă faceți bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii fac așa.
34 Și dacă dați cu împrumut acelora dela cari nădăjduiți să luați înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Și păcătoșii dau cu împrumut păcătoșilor, ca să ia înapoi întocmai.
35 Voi însă, iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb. Și răsplata voastră va fi mare, și veți fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun și cu cei nemulțămitori și cu cei răi.
36 Fiți dar milostivi, cum și Tatăl vostru este milostiv.
37 Nu judecați, și nu veți fi judecați; nu osîndiți, și nu veți fi osîndiți; iertați, și vi se va ierta.
38 Dați, și vi se va da; ba încă, vi se va turna în sîn o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veți măsura, cu aceea vi se va măsura.“
39 Le-a spus și pilda următoare: „Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amîndoi în groapă?
40 Ucenicul nu este mai pe sus de învățătorul lui; dar orice ucenic desăvîrșit va fi ca învățătorul lui.
41 De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bîrna din ochiul tău?
42 Sau cum poți să zici fratelui tău: «Frate, lasă-mă să-ți scot paiul din ochi» și, cînd colo, tu nu vezi bîrna din ochiul tău? Fățarnicule, scoate întîi bîrna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău.
43 Nu este niciun pom bun, care să facă roadă rea, și niciun pom rău care să facă roadă bună.
44 Căci orice pom se cunoaște după roada lui. Nu se strîng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini.
45 Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbește gura.
46 De ce-Mi ziceți: «Doamne, Doamne!» și nu faceți ce spun Eu?
47 Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, și le face.
48 Se aseamănă cu un om care, cînd a zidit o casă, a săpat adînc înainte, și a așezat temelia pe stîncă. A venit o vărsare de ape, și s’a năpustit șivoiul peste casa aceea, dar n’a putut s’o clatine, pentrucă era zidită pe stîncă.
49 Dar cine aude și nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pămînt, fără temelie. Și s’a năpustit șivoiul asupra ei, ea s’a prăbușit îndată, și prăbușirea acestei case a fost mare.“