Luca 13 VDC

1 În vremea aceea au venit unii, și au istorisit lui Isus ce se întîmplase unor Galileeni, al căror sînge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.

2 „Credeți voi“, le-a răspuns Isus, „că acești Galileeni au fost mai păcătoși decît toți ceilalți Galileeni, pentrucă au pățit astfel?

3 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți peri la fel.

4 Sau acei optsprezece inși, peste cari a căzut turnul din Siloam, și i-a omorît, credeți că au fost mai păcătoși decît toți ceilalți oameni, cari locuiau în Ierusalim?

5 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiți, toți veți pieri la fel.“

6 El a spus și pilda aceasta: „Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, și n’a găsit.

7 Atunci a zis vierului: «Iată că sînt trei ani, decînd vin și caut rod în smochinul acesta, și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă și pămîntul degeaba?»

8 «Doamne», i-a răspuns vierul, «mai lasă-l și anul acesta; am să-l sap de jur împrejur, și am să-i pun gunoi la rădăcină.

9 Poate că deacum înainte va face roadă; dacă nu, îl vei tăia.“

10 Isus învăța pe norod într’o sinagogă în ziua Sabatului.

11 Și acolo era o femeie stăpînită de optsprezece ani de un duh de neputință; era gîrbovă, și nu putea nicidecum să-și îndrepte spatele.

12 Cînd a văzut-o Isus, a chemat-o, și i-a zis: „Femeie, ești deslegată de neputința ta.“

13 Și-a întins mînile peste ea: îndată s’a îndreptat, și slăvea pe Dumnezeu.

14 Dar fruntașul sinagogii, mîniat că Isus săvîrșise vindecarea aceasta în ziua Sabatului, a luat cuvîntul, și a zis norodului: „Sînt șase zile în cari trebuie să lucreze omul; veniți dar în aceste zile să vă vindecați, și nu în ziua Sabatului!“

15 „Fățarnicilor“, i-a răspuns Domnul; „oare în ziua Sabatului nu-și desleagă fiecare din voi boul sau măgarul dela iesle, și-l duce de-l adapă?

16 Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam, și pe care Satana o ținea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie deslegată de legătura aceasta în ziua Sabatului?“

17 Pe cînd vorbea El astfel, toți protivnicii Lui au rămas rușinați; și norodul se bucura de toate lucrurile minunate, pe cari le făcea El.

18 El a mai zis: „Cu ce se aseamănă Împărăția lui Dumnezeu, și cu ce o voi asemăna?

19 Se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om, și l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s’a făcut copac mare, și păsările cerului și-au făcut cuiburi în ramurile lui.“

20 El a zis iarăș: „Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu?

21 Se aseamănă cu aluatul, pe care l-a luat o femeie și l-a pus în trei măsuri de făină, pînă s’a dospit toată.“

22 Isus umbla prin cetăți și prin sate, învățînd pe norod, și călătorind spre Ierusalim.

23 Cineva I-a zis: „Doamne, oare puțini sînt ceice sînt pe calea mîntuirii?“ El le-a răspuns:

24 „Nevoiți-vă să intrați pe ușa cea strîmtă. Căci vă spun, că mulți vor căuta să intre, și nu vor putea.

25 Odată ce Stăpînul casei Se va scula și va încuia ușa, și voi veți fi afară, și veți începe să bateți la ușă, și să ziceți: «Doamne, Doamne, deschide-ne!» drept răspuns, El vă va zice: «Nu știu de unde sînteți.»

26 Atunci veți începe să ziceți: «Noi am mîncat și am băut în fața Ta, și în ulițele noastre ai învățat pe norod.»

27 Și El va răspunde: «Vă spun că nu știu de unde sînteți; depărtați-vă dela Mine, voi toți lucrătorii fărădelegii.»

28 Va fi plînsul și scrîșnirea dinților, cînd veți vedea pe Avraam, pe Isaac și pe Iacov, și pe toți proorocii în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi scoși afară.

29 Vor veni dela răsărit și dela apus, dela miazănoapte și dela miază-zi, și vor ședea la masă în Împărăția lui Dumnezeu.

30 Și iată că sînt unii din cei de pe urmă, cari vor fi cei dintîi, și sînt unii din cei dintîi, cari vor fi cei de pe urmă.“

31 În aceeaș zi, au venit cîțiva Farisei, și I-au zis: „Pleacă, și du-Te de aici, căci Irod vrea să Te omoare.“

32 „Duceți-vă“, le-a răspuns El, „și spuneți vulpii aceleia: «Iată că scot dracii, și săvîrșesc vindecări astăzi și mîne, iar a treia zi voi isprăvi.

33 Dar trebuie să umblu astăzi, mîne și poimîne, fiindcă nu se poate ca un prooroc să piară afară din Ierusalim.

34 Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimeși la tine; de cîte ori am vrut să strîng pe fiii tăi, cum își strînge găina puii supt aripi, și n’ați vrut!

35 Iată că vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veți mai vedea, pînă veți zice: «Binecuvîntat este Celce vine în Numele Domnului!“

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24