Luca 24 VDC

1 În ziua întîi a săptămînii, femeile acestea, și altele împreună cu ele, au venit la mormînt dis de dimineață, și au adus miresmele, pe cari le pregătiseră.

2 Au găsit piatra răsturnată de pe mormînt,

3 au intrat înlăuntru, și n’au găsit trupul Domnului Isus.

4 Fiindcă nu știau ce să creadă, iată că li s’au arătat doi bărbați, îmbrăcați în haine strălucitoare.

5 Îngrozite, femeile și-au plecat fețele la pămînt. Dar ei le-au zis: „Pentruce căutați între cei morți pe Cel ce este viu?

6 Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă aminte ce v’a spus pe cînd era încă în Galilea,

7 cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mînile păcătoșilor, să fie răstignit, și a treia zi să învieze.“

8 Și ele și-au adus aminte de cuvintele lui Isus.

9 La întoarcerea lor dela mormînt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece și tuturor celorlalți.

10 Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, și celelalte, cari erau împreună cu ele.

11 Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, și nu le credeau.

12 Dar Petru s’a sculat, și a dat fuga la mormînt. S’a plecat, și s’a uitat înlăuntru, dar n’a văzut decît fășiile de pînză, cari stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate.

13 În aceeaș zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de șaizeci de stadii de Ierusalim;

14 și vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase.

15 Pe cînd vorbeau ei și se întrebau, Isus S’a apropiat, și mergea pe drum împreună cu ei.

16 Dar ochii lor erau împiedicați să-L cunoască.

17 El le-a zis: „Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbați între voi pe drum?“ Și ei s’au oprit, uitîndu-se triști.

18 Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: „Tu ești singurul străin aici în Ierusalim, de nu știi ce s’a întîmplat în el zilele acestea?“ –

19 „Ce?“ le-a zis El. – Și ei I-au răspuns: „Ce s’a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte și în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu și înaintea întregului norod.

20 Cum preoții cei mai de seamă și mai marii noștri L-au dat să fie osîndit la moarte, și L-au răstignit?“

21 Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decînd s’au întîmplat aceste lucruri.

22 Ba încă niște femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s’au dus disdedimineață la mormînt,

23 nu I-au găsit trupul, și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu.

24 Unii din cei ce erau cu noi, s’au dus la mormînt, și au găsit așa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.“

25 Atunci Isus le-a zis: „O, nepricepuților și zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeți tot ce au spus proorocii!

26 Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, și să intre în slava Sa?“

27 Și a început dela Moise, și dela toți proorocii, și le-a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.

28 Cînd s’au apropiat de satul la care mergeau, El S’a făcut că vrea să meargă mai departe.

29 Dar ei au stăruit de El, și au zis: „Rămîi cu noi, căci este spre seară, și ziua aproape a trecut.“ Și a intrat să rămînă cu ei.

30 Pe cînd ședea la masă cu ei, a luat pînea; și, după ce a rostit binecuvîntarea, a frînt-o, și le-a dat-o.

31 Atunci li s’au deschis ochii, și L-au cunoscut; dar El S’a făcut nevăzut dinaintea lor.

32 Și au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, și ne deschidea Scripturile?“

33 S’au sculat chiar în ceasul acela, s’au întors în Ierusalim, și au găsit pe cei unsprezece și pe cei ce erau cu ei, adunați la un loc,

34 și zicînd: „A înviat Domnul cu adevărat, și S’a arătat lui Simon.“

35 Și au istorisit ce li se întîmplase pe drum, și cum L-au cunoscut la frîngerea pînii.

36 Pe cînd vorbeau ei astfel, însuș Isus a stătut în mijlocul lor, și le-a zis: „Pace vouă!“

37 Plini de frică și de spaimă, ei credeau că văd un duh.

38 Dar El le-a zis: „Pentru ce sînteți turburați? Și dece vi se ridică astfel de gînduri în inimă?

39 Uitați-vă la mînile și picioarele Mele, Eu sînt; pipăiți-Mă și vedeți: un duh n’are nici carne, nici oase, cum vedeți că am Eu.“

40 (Și după ce a zis aceste vorbe, le-a arătat mînile și picioarele Sale.)

41 Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, și se mirau, El le-a zis: „Aveți aici ceva de mîncare?“

42 I-au dat o bucată de pește fript și un fagur de miere.

43 El le-a luat, și a mîncat înaintea lor.

44 Apoi le-a zis: „Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci și în Psalmi.“

45 Atunci le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile.

46 Și le-a zis: „Așa este scris, și așa trebuia să pătimească Hristos, și să învieze a treia zi dintre cei morți.

47 Și să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim.

48 Voi sînteți martori ai acestor lucruri.

49 Și iată că voi trimete peste voi făgăduința Tatălui Meu; dar rămîneți în cetate pînă veți fi îmbrăcați cu putere de sus.“

50 El i-a dus afară pînă spre Betania. Și-a ridicat mînile, și i-a binecuvîntat.

51 Pe cînd îi binecuvînta, S’a despărțit de ei, și a fost înălțat la cer.

52 Dupăce I s’au închinat, ei s’au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.

53 Și tot timpul stăteau în Templu, și lăudau și binecuvîntau pe Dumnezeu. Amin.

Capitolele

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24