4 Ei tăceau. Atunci Isus a luat de mînă pe omul acela, l-a vindecat, și i-a dat drumul.
5 Pe urmă, le-a zis: „Cine dintre voi, dacă-i cade copilul sau boul în fîntînă, nu-l va scoate îndată afară, în ziua Sabatului?“
6 Și n’au putut să-I răspundă nimic la aceste vorbe.
7 Apoi, cînd a văzut că cei poftiți la masă alegeau locurile dintîi, le-a spus o pildă. Și le-a zis:
8 „Cînd ești poftit de cineva la nuntă, să nu te așezi la masă în locul dintîi; ca nu cumva, printre cei poftiți de el, să fie altul mai cu vază decît tine,
9 și cel ce te-a poftit și pe tine și pe el, să vină să-ți zică: «Dă locul tău omului acestuia.» Atunci, cu rușine, va trebui să iei locul de pe urmă.
10 Ci, cînd ești poftit, du-te și așează-te în locul cel mai depe urmă; pentruca, atunci cînd va veni cel ce te-a poftit, să-ți zică: «Prietene, mută-te mai sus.» Lucrul acesta îți va face cinste înaintea tuturor celor ce vor fi la masă împreună cu tine.