19 și nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argații tăi.»
20 Și s’a sculat, și a plecat la tatăl său. Cînd era încă departe, tatăl său l-a văzut, și i s’a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui, și l-a sărutat mult.
21 Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta, nu mai sînt vrednic să mă chem fiul tău.»
22 Dar tatăl a zis robilor săi: «Aduceți repede haina cea mai bună, și îmbrăcați-l cu ea; puneți-i un inel în deget, și încălțăminte în picioare.
23 Aduceți vițelul cel îngrășat, și tăiați-l. Să mîncăm și să ne veselim;
24 căci acest fiu al meu era mort, și a înviat; era pierdut, și a fost găsit.» Și au început să se veselească.
25 Fiul cel mai mare era la ogor. Cînd a venit și s’a apropiat de casă, a auzit muzică și jocuri.