1 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat, și să nu se lase.
2 El le-a zis: „Într’o cetate era un judecător, care de Dumnezeu nu se temea și de oameni nu se rușina.
3 În cetatea aceea era și o văduvă, care venea des la el, și-i zicea: «Fă-mi dreptate în cearta cu pîrîșul meu.»
4 Multă vreme n’a voit să-i facă dreptate. Dar în urmă, și-a zis: «Măcar că de Dumnezeu nu mă tem și de oameni nu mă rușinez,
5 totuș, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.»