12 Deci a zis: „Un om de neam mare s’a dus într’o țară depărtată, ca să-și ia o împărăție, și apoi să se întoarcă.
13 A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli (Grecește: mine.), și le-a zis: „Puneți-i în negoț pînă mă voi întoarce.“
14 Dar cetățenii lui îl urau; și au trimes după el o solie să-i spună: „Nu vrem ca omul acesta să împărățească peste noi.“
15 Cînd s’a întors înapoi, după ce își luase împărăția, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă cît cîștigase fiecare cu ei din negoț.
16 Cel dintîi a venit, și i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus zece poli.“
17 El i-a zis: „Bine, rob bun; fiindcă ai fost credincios în puține lucruri, primește cîrmuirea a zece cetăți.“
18 A venit al doilea, și i-a zis: „Doamne, polul tău a mai adus cinci poli.“