1 În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar, – pe cînd Pilat din Pont era dregător în Iudea, Irod, cîrmuitor al Galileii, Filip, fratele lui, cîrmuitor al Ituriei și al Trahonitei, Lisania, cîrmuitor al Abilenei,
2 și în zilele marilor preoți Ana și Caiafa, – Cuvîntul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie.
3 Și Ioan a venit prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului, și propovăduia botezul pocăinței, pentru iertarea păcatelor,
4 după cum este scris în cartea cuvintelor proorocului Isaia: „Iată glasul celui ce strigă în pustie: «Pregătiți calea Domnului, neteziți-I cărările.
5 Orice vale va fi astupată, orice munte și orice deal va fi prefăcut în loc neted; căile strîmbe vor fi îndreptate, și drumurile zgronțuroase vor fi netezite.
6 Și orice făptură va vedea mîntuirea lui Dumnezeu.“
7 Ioan zicea dar noroadelor, cari veneau să fie botezate de el: „Pui de năpîrci, cine v’a învățat să fugiți de mînia viitoare?