17 și I s’a dat cartea proorocului Isaia. Cînd a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:
18 „Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M’a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M’a trimes să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați,
19 și să vestesc anul de îndurare al Domnului.“
20 În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, și a șezut jos. Toți ceice se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El.
21 Atunci a început să le spună: „Astăzi s’au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe cari le-ați auzit.“
22 Și toți Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, cari ieșiau din gura Lui, și ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?“
23 Isus le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veți spune zicala aceea: «Doftore, vindecă-te pe tine însuți»; și Îmi veți zice: «Fă și aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.“