19 Fiindcă n’aveau pe unde să-l ducă înlăuntru, din pricina norodului, s’au suit pe acoperișul casei, și l-au coborît cu patul printre cărămizi, în mijlocul adunării, înaintea lui Isus.
20 Cînd le-a văzut credința, Isus a zis: „Omule, păcatele îți sînt iertate!“
21 Cărturarii și Fariseii au început să cîrtească, și să zică în ei înșiși: „Cine este acesta, de rostește hule? Cine poate să ierte păcatele decît singur Dumnezeu?“
22 Isus, care le-a cunoscut gîndurile, a luat cuvîntul și le-a zis: „Pentruce cîrtiți în inimile voastre?
23 Ce este mai lesne: a zice: «Păcatele îți sînt iertate», sau a zice: «Scoală-te, și umblă?»
24 Dar, ca să știți că Fiul omului are putere pe pămînt să ierte păcatele: – «Ție îți poruncesc», a zis El slăbănogului, «scoală-te, ridică-ți patul, și du-te acas㻄
25 Și numaidecît, slăbănogul s’a sculat, în fața lor, a ridicat patul pe care zăcea și s’a dus acasă, slăvind pe Dumnezeu.