13 Căci cîte cetăți ai, atîția dumnezei ai, Iuda! Și cîte uliți are Ierusalimul, atîtea altare ați ridicat idolilor, altare ca să aduceți tămîie lui Baal!…»
14 «Tu însă, nu mijloci pentru poporul acesta, nu înălța nici cereri nici rugăciuni pentru ei; căci nu-i voi asculta nicidecum, cînd Mă vor chema din pricina nenorocirii lor.
15 Ce ar putea să facă prea iubitul Meu popor în Casa Mea? Să facă o mulțime de nelegiuiri în ea? Vor îndepărta juruințele și carnea sfîntă, răutatea dinaintea ta? Atunci ai putea să te bucuri!
16 «Măslin verde, gras și cu roade frumoase și plăcute» este numele pe care ți-l dăduse Domnul, dar cu vuietul unei mari troznituri, îl arde cu foc, și ramurile lui sînt sfărîmate.
17 Căci Domnul oștirilor, care te-a sădit, cheamă nenorocirea peste tine, din pricina răutății casei lui Israel și a casei lui Iuda, pe care au făcut-o ca să Mă mînie, aducînd tămîie lui Baal.“
18 „Domnul mi-a dat de știre, și am știut; atunci Tu mi-ai arătat faptele lor.
19 Dar eu eram ca un miel blînd pe care-l duci la măcelărie, și nu știam planurile rele, pe cari le urzeau ei împotriva mea, zicînd: «Să nimicim pomul cu rodul lui, să-l stîrpim din pămîntul celor vii, ca să nu i se mai pomenească numele.“ –