1 Domnul mi-a arătat două coșuri cu smochine, puse înaintea Templului Domnului, după ce Nebucadnețar, împăratul Babilonului, strămutase din Ierusalim și dusese în Babilon, pe Ieconia, fiul lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, pe căpeteniile lui Iuda, pe lemnari și ferari.
2 Unul din coșuri avea smochine foarte bune, ca smochinele cari se coc întîi, iar celalt coș avea smochine foarte rele, cari nu se puteau mînca de rele ce erau.
3 Domnul mi-a zis: „Ce vezi, Ieremio?“ Eu am răspuns: „Niște smochine! Smochinele cele bune sînt foarte bune, iar cele rele sînt foarte rele și, de rele ce sînt, nu se pot mînca.“
4 Cuvîntul Domnului mi-a vorbit astfel:
5 „Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui Israel: «Cum deosebești tu aceste smochine bune, așa voi deosebi Eu, ca să le dau îndurare, pe prinșii de război ai lui Iuda, pe cari i-am trimes din locul acesta în țara Haldeilor;
6 Îi voi privi cu un ochi binevoitor, și-i voi aduce înapoi în țara aceasta: îi voi așeza și nu-i voi mai nimici, îi voi sădi și nu-i voi mai smulge.
7 Le voi da o inimă ca să înțeleagă că Eu sînt Domnul. Ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, dacă se vor întoarce la Mine cu toată inima lor.
8 „Și ca smochinele cele rele cari, de rele ce sînt, nu se pot mînca, zice Domnul, așa voi face să ajungă Zedechia, împăratul lui Iuda, căpeteniile lui, și rămășița Ierusalimului, cei ce au rămas în țara aceasta și cei ce locuiesc în țara Egiptului.
9 Îi voi face de pomină, o pricină de nenorocire pentru toate împărățiile pămîntului, de ocară, de batjocură, de rîs, și de blestem, în toate locurile unde îi voi izgoni.
10 Voi trimete în ei sabia, foametea și ciuma, pînă vor pieri din țara pe care le-o dădusem lor și părinților lor.“