1 Așa vorbește Domnul: „Iată, ridic împotriva Babilonului, și împotriva locuitorilor Haldeii, un vînt nimicitor.
2 Trimet împotriva Babilonului niște vînturători cari-l vor vîntura, și-i vor goli țara. Vor veni din toate părțile asupra lui, în ziua nenorocirii.
3 Să se întindă arcul împotriva celui ce își întinde arcul, împotriva celui ce se mîndrește în platoșa lui!“ „Nu cruțați pe tinerii lui! Nimiciți cu desăvîrșire toată oștirea lui!
4 Să cadă uciși în țara Haldeilor, străpunși de lovituri pe ulițele Babilonului!
5 Căci Israelul și Iuda nu sînt părăsiți de Dumnezeul lor, de Domnul oștirilor, și țara Haldeilor este plină de nelegiuiri împotriva Sfîntului lui Israel.
6 Fugiți din Babilon, și fiecare să-și scape viața, ca nu cumva să pieriți în pieirea lui! Căci aceasta este o vreme de răzbunare pentru Domnul! El îi va răsplăti după faptele lui.
7 Babilonul era în mîna Domnului un potir de aur, care îmbăta tot pămîntul; Neamurile au băut din vinul lui; deaceea au fost neamurile ca într’o nebunie.
8 Deodată cade Babilonul și este zdrobit! Văitați-l, aduceți leac alinător pentru rana lui; poate că se va vindeca!“ –
9 „Am voit să vindecăm Babilonul, dar nu s’a vindecat! Părăsiți-l, și haidem fiecare în țara noastră, căci pedeapsa lui a ajuns pînă la ceruri, și se înalță pînă la nori.“
10 „Domnul scoate la lumină dreptatea pricinii noastre: veniți să istorisim în Sion lucrarea Domnului, Dumnezeului nostru.“
11 „Ascuțiți săgețile, prindeți scuturile! Domnul a ațîțat duhul împăraților Mediei, pentru că vrea să nimicească Babilonul; căci aceasta este răzbunarea Domnului, răzbunarea pentru Templul Său.
12 Înălțați un steag împotriva zidurilor Babilonului! Întăriți-i străjile, puneți caraule, întindeți curse! Căci Domnul a luat o hotărîre, și aduce la îndeplinire ce a rostit împotriva locuitorilor Babilonului.“
13 „Tu, care locuiești lîngă ape mari, și care ai vistierii nemărginite, ți-a venit sfîrșitul și lăcomia ta a ajuns la capăt!“
14 Domnul oștirilor a jurat pe Sine însuș: „Da, te voi umplea de oameni ca de niște lăcuste, și vor scoate strigăte de război împotriva ta.“
15 El a făcut pămîntul cu puterea Lui, a întemeiat lumea cu înțelepciunea Lui, a întins cerurile cu priceperea Lui.
16 De glasul Lui, urlă apele în ceruri; El ridică norii dela marginile pămîntului, dă naștere la fulgere și ploaie, și scoate vîntul din cămările lui.
17 Atunci orice om se vede cît este de prost cu știința lui, orice argintar rămîne rușinat de chipurile lui cioplite; căci idolii lui nu sînt decît minciună, și n’au nicio suflare în ei!
18 Sînt o nimica toată și o lucrare de rîs: cînd le vine pedeapsa, pier cu desăvîrșire!
19 Dar Cel ce este partea lui Iacov nu este ca ei; căci El a întocmit totul, și Israel este seminția moștenirii Lui: Domnul oștirilor, este Numele Lui.
20 „Tu Mi-ai fost un ciocan și o unealtă de război. Am zdrobit neamuri prin tine, am nimicit împărății prin tine.
21 Prin tine am sfărîmat pe cal și pe călărețul lui;
22 prin tine am sfărîmat carul și pe cel ce ședea în el. Prin tine am sfărîmat pe bărbat și pe femeie; prin tine am sfărîmat pe bătrîn și pe copil; prin tine am sfărîmat pe tînăr și pe fată.
23 Prin tine am sfărîmat pe păstor și turma lui; prin tine am sfărîmat pe plugar și boii lui; prin tine am sfărîmat pe cîrmuitori și pe căpeteniile lui.
24 Dar acum, voi răsplăti Babilonului și tuturor locuitorilor Haldeii, tot răul, pe care l-au făcut Sionului, supt ochii voștri, zice Domnul.“
25 „Iată, am necaz pe tine, munte nimicitor, zice Domnul, pe tine, care nimiceai tot pămîntul! Îmi voi întinde mîna peste tine, te voi prăvăli dela înălțimea stîncilor, și te voi preface într-un munte aprins.
26 Nu se vor mai scoate din tine nici pietre din capul unghiului clădirii, nici pietre pentru temelii; căci vei fi o dărîmătură vecinică, zice Domnul…
27 «Înălțați un steag pe pămînt! Sunați din trîmbiță printre neamuri! Pregătiți neamurile împotriva lui, chemați împotriva lui împărățiile Araratului, Miniului și Așchenazului!Puneți căpetenii de oaste împotriva lui! Faceți să înainteze caii ca niște lăcuste sbîrlite!
28 Pregătiți împotriva lui pe neamuri, pe împărații Mediei, pe cîrmuitorii lui și pe toate căpeteniile lui, și toată țara supt stăpînirea lor!
29 Se clatină pămîntul, se cutremură; căci planul Domnului împotriva Babilonului se împlinește; și El va face din țara Babilonului un pustiu nelocuit.
30 Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetățui; puterea le este sleită, și au ajuns ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărîmă zăvoarele!
31 Se întîlnesc alergătorii, se încrucișează solii, ca să vestească împăratului Babilonului, că cetatea lui este luată din toate părțile,
32 că trecătorile sînt luate, bălțile cu trestie sînt uscate de foc, și oamenii de război îngroziți.
33 Căci așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Fiica Babilonului este ca o arie pe vremea cînd este călcată cu picioarele: încă o clipă, și va veni pentru ea vremea secerișului.“
34 „Nebucadnețar, împăratul Babilonului, m’a mîncat, m’a nimicit; m’a făcut ca un vas gol; m’a înghițit, ca un balaur, și-a umplut pîntecele cu ce aveam mai scump, și m’a izgonit.
35 Sîlnicia făcută față de mine și față de carnea mea sfîșiată să se întoarcă asupra Babilonului, zice locuitoarea Sionului. «Sîngele meu să cadă asupra locuitorilor Haldeii!» zice Ierusalimul. –
36 De aceea, așa vorbește Domnul: «Iată, îți voi apăra pricina, și te voi răzbuna! Voi seca marea Babilonului, și-i voi usca izvorul.
37 Babilonul va ajunge un morman de dărîmături, o vizuină de șacali, un pustiu și o batjocură, și nu va mai avea locuitori.
38 Vor răcni împreună ca niște lei, vor țipa ca niște pui de lei.
39 Cînd vor fi încălziți de vin, le voi da să bea, și-i voi îmbăta, ca să se veselească, și apoi să adoarmă somnul cel de veci, ca să nu se mai scoale, zice Domnul.“
40 „Îi voi pogorî ca pe niște miei la tăiere, ca pe niște berbeci și niște țapi.
41 Cum s’a luat Șeșacul! Cum a fost cucerit acela a cărui slavă umplea tot pămîntul! Cum a fost nimicit Babilonul din mijlocul neamurilor!
42 Marea s’a înălțat peste Babilon: Babilonul a fost acoperit de mulțimea valurilor sale.
43 Cetățile lui au ajuns un pustiu; un pămînt fără apă și pustiu, o țară unde nimeni nu locuiește și pe unde niciun om nu trece.
44 Voi pedepsi pe Bel în Babilon, îi voi smulge din gură ce a înghițit, și neamurile nu se vor mai îngrămădi în el: chiar și zidul Babilonului va cădea!
45 Ieșiți din mijlocul lui, poporul Meu, și fiecare să-și scape viața, scăpînd de mînia aprinsă a Domnului!
46 Să nu vi se turbure inima, și nu vă spăimîntați de zvonurile cari se răspîndesc în țară; căci anul acesta va veni un zvon, iar anul următor un alt zvon; în țară va domni sîlnicia, și un stăpînitor se va ridica împotriva altui stăpînitor.
47 De aceea, iată, vin zile cînd voi pedepsi idolii Babilonului: atunci toată țara lui va fi acoperită de rușine, și toți morții lui vor cădea în mijlocul lui.
48 Cerurile și pămîntul cu tot ce cuprind ele, vor striga de bucurie asupra Babilonului, căci pustiitorii se vor arunca dela meazănoapte asupra lui, zice Domnul.“
49 „Chiar și Babilonul va cădea, o morți ai lui Israel, cum a făcut și el să cadă morții din toată țara.
50 Cei cari ați scăpat de sabie, plecați, nu zăboviți! Cei din pămntul depărtat, gîndiți-vă la Domnul, și Ierusalimul să fie în inimile voastre!“ –
51 „Ne rușinam, cînd auzeam ocara; ne ascundeam fețele de rușine, cînd au venit niște străini în sfîntul locaș al Casei Domnului.“
52 „De aceea, iată, vin zile, zice Domnul, cînd îi voi pedepsi idolii, și în toată țara lui vor geme răniții.
53 Chiar dacă Babilonul s’ar înălța pînă la ceruri, chiar dacă ar face cu neputință de ajuns cetățuile lui cele înalte, tot voi trimete pe pustiitori împotriva lui, zice Domnul“…
54 Răsună strigăte din Babilon, și un mare prăpăd în țara Haldeilor.
55 Căci Domnul pustiește Babilonul, și face să-i înceteze zarva cea mare. Valurile pustiitorilor urlă ca niște ape mari, al căror vuiet tulburat se aude.
56 Da, pustiitorul se aruncă asupra lui, asupra Babilonului; vitejii Babilonului sînt prinși, și li se sfărîmă arcurile. Căci Domnul este un Dumnezeu care răsplătește! El va da negreșit fiecăruia plata cuvenită lui!
57 „Și anume, voi îmbăta pe voivozii și înțelepții lui, pe cîrmuitorii, pe căpeteniile și vitejii lui; vor adormi somnul cel de veci, și nu se vor mai trezi, zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oștirilor.“
58 Așa vorbește Domnul oștirilor: „Zidurile cele largi ale Babilonului vor fi surpate, și porțile lui cele înalte vor fi arse cu foc. Astfel popoarele muncesc degeaba, și Neamurile se trudesc pentru foc!“
59 Iată porunca, dată de proorocul Ieremia, lui Seraia, fiul lui Neriia, fiul lui Mahseia, cînd s’a dus la Babilon cu Zedechia, împăratul lui Iuda, în al patrulea an al domniei lui Zedechia. Seraia era cel mai mare cămăraș.
60 Ieremia a scris într’o carte toate nenorocirile, cari aveau să vină asupra Babilonului, toate cuvintele acestea scrise asupra Babilonului.
61 Ieremia a zis lui Seraia: „Cînd vei ajunge la Babilon, vezi să citești toate cuvintele acestea,
62 și să zici: «Doamne, Tu ai spus că locul acesta are să fie nimicit, și că n’are să mai fie locuit nici de oameni nici de dobitoace, ci are să ajungă un pustiu pentru totdeauna.»
63 Și cînd vei isprăvi citirea cărții acesteia, să legi de ea o piatră, și s’o arunci în Eufrat,
64 și să zici: «Așa va fi înecat Babilonul, și nu se va mai ridica din nenorocirile, pe cari le voi aduce asupra lui; vor cărea sleiți de puteri!“Pînă aici sînt cuvintele lui Ieremia.