4 Îi voi face de pomină pentru toate împărățiile pămîntului, din pricina lui Manase, fiul lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și pentru tot ce a făcut el în Ieruslim.
5 Căci cine să aibă milă de tine, Ierusalime, cine să te plîngă? Cine să meargă să te întrebe de sănătate?“
6 „M’ai părăsit, zice Domnul, ai dat înapoi; de aceea Îmi întind mîna împotriva ta și te nimicesc: sînt sătul de milă.
7 Îi vîntur cu lopata, la porțile țării; îi lipsesc de copii, pierd pe poporul Meu, căci nu s’au abătut dela căile lor.
8 Văduvele lor sînt mai multe de cît boabele de nisip din mare; peste mama tînărului, aduc un pustiitor ziua nameaza mare; fac să cadă deodată peste ea necazul și groaza.
9 Cea care născuse șapte fii tînjește, își dă sufletul; soarele ei apune cînd este încă ziuă: este roșie, acoperită de rușine. Pe cei ce mai rămîn, îi dau pradă săbiei înaintea vrăjmașilor lor, zice Domnul.“
10 „Vai de mine, mamă, că m’ai născut, pe mine, om de ceartă și de pricină pentru toată țara! Nu iau cu împrumut, nici nu dau cu împrumut, și totuș toți mă blastămă!