11 Ca o potîrnichie, care clocește niște ouă pe cari nu le-a ouat ea, așa este celce agonisește bogății pe nedrept; trebuie să le părăsească în mijlocul zilelor sale, și la urmă nu este decît un nebun.
12 Scaun de domnie plin de slavă, înălțat dela început, loc al sfîntului nostru Locaș,
13 Doamne, nădejdea lui Israel! Toți ceice Te părăsesc vor fi acoperiți de rușine.“ – „Ceice se abat dela Mine vor fi scriși pe pămînt, căci părăsesc pe Domnul, izvorul de apă vie.“
14 Vindecă-mă, Tu, Doamne, și voi fi vindecat; mîntuiește-mă Tu, și voi fi mîntuit; căci Tu ești slava mea!
15 Iată, ei îmi zic: „Unde este Cuvîntul Domnului? Să se împlinească dar!“
16 „Și eu, ca să Te ascult, n’am vrut să nu fiu păstor; nici n’am dorit ziua nenorocirii, știi; și ce a ieșit din buzele mele, este descoperit înaintea Ta.
17 De aceea, nu fi o pricină de groază pentru mine, căci Tu ești scăparea mea în ziua nenorocirii!