19 Tu singur te pedepsești cu răutatea ta și tu singur te lovești cu necredincioșia ta, și vei ști și vei vedea ce rău și amar este să părăsești pe Domnul, Dumnezeu tău, și să n’ai nici o frică de Mine, zice Domnul, Dumnezeul oștirilor.»
20 «De mult ți-ai sfărîmat jugul, ți-ai rupt legăturile, și ai zis: «Nu mai vreau să slujesc ca un rob!» Căci pe orice deal înalt și supt orice copac verde, te-ai întins ca o curvă.
21 Te sădisem ca o vie minunată și de cel mai bun soi: cum te-ai schimbat și te-ai prefăcut într’o coardă de viță sălbatică?
22 Chiar dacă te-ai spăla cu silitră, chiar dacă ai da cu multă sodă, nelegiuirea ta tot ar rămînea scrisă înaintea Mea, zice Domnul, Dumnezeu.»
23 «Cum poți să zici: «Nu m’am spurcat, și nu m’am dus după Baali?» Privește-ți urma pașilor în vale, și vezi ce ai făcut, dromaderă iute la mers și care bați drumurile și le încrucișezi!
24 Măgăriță sălbatică, deprinsă cu pustia, care gîfăie în aprinderea patimei ei, cine o va împiedeca să-și facă pofta? Toți cei ce o caută n’au nevoie să se ostenească: o găsesc în luna ei.
25 Nu te lăsa cu picioarele goale, nu-ți usca gîtlejul de sete! Dar tu zici: «Degeaba, nu! Căci iubesc dumnezeii străini, și vreau să merg după ei.»