2 «Du-te, și strigă la urechile cetății Ierusalimului: «Așa vorbește Domnul: «Mi-aduc aminte încă de dragostea pe care o aveai cînd erai tînără, de iubirea ta, cînd erai logodită, cînd Mă urmai în pustie, într’un pămînt nesămănat.
3 Atunci Israel era închinat Domnului, era cele dintîi roade ale lui; toți cei ce mîncau din ele se făceau vinovați și venea nenorocirea peste ei, zice Domnul.“
4 „Ascultați Cuvîntul Domnului, casa lui Iacov, și voi, toate familiile casei lui Israel!
5 Așa vorbește Domnul: «Ce nelegiuire au găsit părinții voștri în Mine, de s’au depărtat de Mine, și au mers după nimicuri și au ajuns ei înșiși de nimic?
6 Ei n’au întrebat: «Unde este Domnul, care ne-a scos din țara Egiptului, care ne-a povățuit prin pustie, printr’un pămînt uscat și plin de gropi, printr’un pămînt unde domnește seceta și umbra morții, printr’un pămînt pe unde nimeni nu trece și unde nu locuiește nici un om?»
7 «V’am adus într’o țară ca o livadă de pomi, ca să-i mîncați roadele și bunătățile; dar voi ați venit, Mi-ați spurcat țara și Mi-ați prefăcut moștenirea într’o urîciune.
8 Preoții n’au întrebat: «Unde este Domnul?» Păzitorii Legii nu M’au cunoscut, păstorii sufletești Mi-au fost necredincioși, proorocii au proorocit prin Baal, și au alergat după cei ce nu sînt de niciun ajutor.»