8 Căci ori de cîte ori vorbesc, trebuie să strig: „Sîlnicie și apăsare!“ Așa încît cuvîntul Domnului îmi aduce numai ocară și batjocură toată ziua.
9 Dacă zic: „Nu voi mai pomeni de El, și nu voi mai vorbi în Numele Lui!“ iată că în inima mea este ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.
10 Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domnește împrejur. – „Învinuiți-l“, strigă ei; „haidem să-l învinuim!“ Toți ceice trăiau în pace cu mine, pîndesc să vadă dacă mă clatin, și zic: „Poate că se va lăsa prins, vom pune mîna pe el, și ne vom răzbuna pe el!“
11 Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; deaceea, prigonitorii mei se vor poticni și nu vor birui. Se vor umplea de rușine că n’au lucrat cu chibzuință: de o vecinică rușine, care nu se va uita!
12 Și acum, Doamne, Dumnezeul oștirilor, care încerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii și inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta împotriva lor! Căci Ție îmi încredințez pricina.
13 Cîntați Domnului, lăudați pe Domnul! Căci El izbăvește sufletul celui nenorocit din mîna celor răi.“
14 Blestemată să fie ziua cînd m’am născut! Ziua în care m’a născut mama, să nu fie binecuvîntată!