17 Dar tu n’ai ochi și inimă decît ca să te dedai la lăcomie, ca să verși sînge nevinovat, și să întrebuințezi asuprire și sîlnicie.
18 De aceea, așa vorbește Domnul despre Ioachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: „Nu-l vor plînge, zicînd: «Vai, fratele meu! Vai, sora mea!» Nici nu-l vor plînge, zicînd: «Vai doamne! Vai, măria sa!»
19 Ci va fi înmormîntat ca un măgar, va fi tîrît și aruncat afară din porțile Ierusalimului!“
20 „Suie-te pe Liban, și strigă! Înalță-ți glasul de pe Basan! Și strigă de pe înălțimea Abarim! Căci toți cei ce te iubeau sînt zdrobiți!
21 „Ți-am vorbit cînd îți mergea bine; dar tu ziceai: «Nu pot s’ascult!» Așa ai lucrat din tinerețea ta, și n’ai ascultat glasul Meu.
22 Pe toți păstorii tăi îi va paște vîntul, și cei ce te iubesc vor merge în robie. Atunci vei fi acoperit de rușine și vei roși, din pricina întregei tale răutăți.
23 Tu, care locuiești pe Liban acum, care îți ai cuibul în cedri, cum vei geme cînd te vor ajunge durerile, dureri ca ale unei femei în munci.“