15 Numai să știți că, dacă mă veți omorî vă veți face vinovați de sînge nevinovat, voi, cetatea aceasta și locuitorii ei; căci Domnul m’a trimes în adevăr la voi să rostesc în auzul vostru toate aceste cuvinte!“
16 Căpeteniile și tot poporul au zis preoților și proorocilor: „Omul acesta nu este vinovat de pedeapsa cu moartea; căci ne-a vorbit în Numele Domnului, Dumnezeului nostru!“
17 Și unii din bătrînii țării s’au sculat, și au zis întregei adunări a poporului:
18 „Mica din Moreșet proorocea pe vremea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, și spunea întregului popor al lui Iuda: «Așa vorbește Domnul oștirilor: «Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, și muntele Casei Domnului o înălțime acoperită cu păduri.»
19 L-a omorît însă oare Ezechia, împăratul lui Iuda, și tot Iuda? Nu s’a temut Ezechia de Domnul? Nu s’a rugat el Domnului? Și atunci Domnul S’a căit de răul pe care-l rostise împotriva lor. Și noi să ne împovărăm sufletul cu o nelegiuire așa de mare?“
20 (A mai fost însă un om care proorocea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat-Iearim. El a proorocit împotriva cetății acesteia și împotriva țării acesteia tocmai aceleași lucruri ca Ieremia.
21 Împăratul Ioiachim, toți vitejii lui, și toate căpeteniile lui, au auzit cuvintele lui, și împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie, care a fost înștiințat de lucrul acesta, s’a temut, a fugit, și s’a dus în Egipt.