1 Șefatia, fiul lui Matan, Ghedalia, fiul lui Pașhur, Iucal, fiul lui Șelemia, și Pașhur, fiul lui Malchia, au auzit cuvintele, pe cari le spunea Ieremia întregului popor, zicînd:
2 „Așa vorbește Domnul: «Cine va rămînea în cetatea aceasta va muri ucis de sabie, de foamete sau de ciumă; dar cine va ieși și se va duce la Haldei, va scăpa cu viață, va avea ca pradă viața lui, și va trăi.
3 Așa vorbește Domnul: «Cetatea aceasta va fi dată în mîna oștirii împăratului Babilonului, și o va lua!»
4 Atunci căpeteniile au zis împăratului: «Omul acesta ar trebui omorît! Căci moaie inima oamenilor de război cari au mai rămas în cetatea aceasta, și a întregului popor, ținîndu-le asemenea cuvîntări; omul acesta nu urmărește binele poporului acestuia, și nu-i vrea de cît nenorocirea.“
5 Împăratul Zedechia a răspuns: „Iată-l că este în mînile voastre; căci împăratul nu poate nimic împotriva voastră!“
6 Atunci ei au luat pe Ieremia, și l-au aruncat în groapa lui Machia, fiul împăratului, care se afla în curtea temniței, și au pogorît în ea pe Ieremia cu funii. În groapă nu era apă, dar era noroi; și Ieremia s’a afundat în noroi.
7 Ebed-Melec, Etiopianul, famen-dregător la curtea împăratului, a auzit că Ieremia fusese aruncat în groapă. Împăratul stătea la poarta lui Beniamin.