7 Și cînd au ajuns ei în mijlocul cetății, Ismael, fiul lui Netania, i-a junghiat și i-a aruncat în groapă, cu ajutorul oamenilor, cari-l însoțeau.
8 Dar s’au găsit printre ei zece oameni cari au zis lui Ismael: „Nu ne omorî, căci mai avem merinde ascunse în cîmp: grîu, orz, untdelemn și miere!“ Atunci el i-a cruțat, și nu i-a omorît împreună cu frații lor.
9 Groapa în care a aruncat Ismael toate trupurile moarte ale oamenilor pe cari i-a ucis, afară de Ghedalia, este groapa aceea mare pe care o făcuse împăratul Asa, cînd se temea de Baeșa, împăratul lui Israel; groapa aceasta a umplut-o Ismael, fiul lui Netania, cu cei uciși.
10 Ismael a luat prinși de război pe toi ceice mai rămăseseră la Mițpa din popor, pe fiicele împăratului și pe toți aceia din popor, cari locuiau acolo, și pe cari-i încredințase Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, lui Ghedalia, fiul lui Ahicam; Ismael fiul lui Netania, i-a luat prinși de război, și a plecat ca să treacă la Amoniți.
11 Dar Iohanan, fiul lui Careah, și toate căpeteniile oștirilor, cari erau cu el, au fost înștiințați de tot răul, pe care-l făcuse Ismael, fiul lui Netania.
12 Au luat pe toți oamenii, și au pornit să bată pe Ismael, fiul lui Netania, pe care l-au găsit lîngă apele cele mari ale Gabaonului.
13 Cînd a văzut tot poporul, care era cu Ismael, pe Iohanan, fiul lui Careah, și pe toate căpeteniile oștirilor, cari erau cu el, s’a bucurat;