17 Ci voim să facem cum am spus cu gura noastră, și anume: să aducem tămîie împărătesei cerului, și să-i turnăm jertfe de băutură, cum am făcut, noi și părinții noștri, împărații noștri și căpeteniile noastre, în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului. Atunci aveam pîne de ne săturam, eram fericiți, și nu treceam prin nici o nenorocire!
18 Dar, de cînd am încetat să aducem tămîie împărătesei cerului, și să-i turnăm jertfe de băutură, am dus lipsă de toate, și am fost nimiciți de sabie și de foamete…“
19 „De altfel, cînd aducem tămîie împărătesei cerului și-i turnăm jertfe de băutură, oare fără voia bărbaților noștri îi pregătim noi turte ca s’o cinstim făcîndu-i chipul, și-i aducem jertfe de băutură?“
20 Ieremia a zis atunci întregului popor, bărbaților, femeilor și tuturor celor ce-i dăduseră răspunsul acesta:
21 „Nu Și-a adus aminte Domnul, și nu I-a venit Lui în minte tămîia, pe care ați ars-o în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, voi și părinții voștri, împărații voștri și căpeteniile voastre, și poporul din țară?
22 Domnul n’a putut să mai sufere lucrul acesta, din pricina răutății faptelor voastre, din pricina urîciunilor pe cari le-ați săvîrșit; și de aceea țara voastră a ajuns o paragină, un pustiu, o pricină de blestem, cum vedeți astăzi.
23 Tocmai pentru că ați ars tămîie și ați păcătuit împotriva Domnului, pentru că n’ați ascultat glasul Domnului, și n’ați păzit Legea, poruncile și învățăturile Lui, tocmai pentru aceea vi s’au întîmplat aceste nenorociri, cum se vede astăzi.““ –