2 „Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Ați văzut toate nenorocirile, pe cari le-am adus asupra Ierusalimului și asupra tuturor cetăților lui Iuda: iată că astăzi ele nu mai sînt decît niște dărîmături, și nimeni nu mai locuiește în ele,
3 din pricina răutății, cu care au lucrat, ca să Mă mînie, ducîndu-se să tămîieze și să slujească altor dumnezei, cari nu erau cunoscuți nici de ei, nici de voi, nici de părinții voștri.
4 V’am trimes într’una pe toți slujitorii Mei proorocii, ca să vă spună: «Nu faceți aceste urîciuni, pe cari le urăsc.»
5 Dar ei n’au vrut s’asculte, n’au luat aminte, nu s’au întors dela răutatea lor, și n’au încetat să aducă tămîie altor dumnezei.
6 De aceea s’a vărsat urgia Mea și a izbucnit mînia Mea, și în cetățile lui Iuda și în ulițele Ierusalimului, cari nu mai sînt decît niște dărîmături și un pustiu, cum se vede astăzi.
7 «Acum, așa vorbește Domnul, Dumnezeul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: «Pentru ce vă faceți voi singuri un rău atît de mare, ca să se nimicească din mijlocul lui Iuda bărbați, femei, copii și prunci, și să nu mai rămînă nici o rămășiță din voi?
8 Pentruce Mă mîniați voi prin lucrările mînilor voastre, aducînd tămîie altor dumnezei ai țării Egiptului, unde ați venit să locuiți pentru o vreme, ca să fiți nimiciți și să ajungeți o pricină de blestem și de ocară printre toate neamurile pămîntului?